„Rigoarea nu este neapărat, în cercetarea literară, un obstacol împotriva creativității” – interviu cu Vasile Gribincea

Vasile Gribincea, laureat Premiile Senatului

 

Publicat pe 8 septembrie 2020 in Interviuri Laureații Premiilor Senatului UB, Actualitate, Interviuri și reportaje, Știri, Student

„Rigoarea nu este neapărat, în cercetarea literară, un obstacol împotriva creativității” – interviu cu Vasile Gribincea

În cadrul celei de-a treia Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2019, Vasile Gribincea, absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității din București, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științelor Umaniste. Lucrarea, intitulată „Traume și (re)construcții ale identității pe fondul imperialismului rus. Pentru o nouă lectură a literaturii române din Basarabia de până la Unire”, este o cercetare interdisciplinară complexă, și fost elaborată sub îndrumarea conf. univ. dr. Simona Popescu, scriitoare contemporană de renume. Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de licență de succes, cu o temă inedită, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare ne vorbește chiar Vasile Gribincea.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științe Umaniste”. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Vasile Gribincea: Premiul Senatului Universității din București înseamnă pentru mine o onoare, un motiv de bucurie, dar și de responsabilitate. Îndrăznesc să cred că această distincție confirmă deschiderea comunității academice față de noi contribuții în explorarea literaturii române din Basarabia, domeniu care – dincolo de relevanța sa regională – poate și trebuie să ajute la o înțelegere mai pătrunzătoare a literaturii române de pretutindeni.

Participarea la această competiție reprezintă un vot suplimentar de încredere pe care mi l-a oferit prin nominalizare dr. conf. univ. Simona Popescu, față de care îmi exprim gratitudinea și cu această ocazie.

R.: Ce este fascinant în cercetarea literară?

V. G.: Probabil oricine încearcă să facă cercetare literară poate ajunge la propriile răspunsuri despre ce e fascinant în acest domeniu. Voi răspunde spontan și pe scurt.

Rigoarea nu este neapărat, în cercetarea literară, un obstacol împotriva creativității. Desigur, nu diminuez faptul că există forme respectabile – și necesare – ale cercetării literare care nu privilegiază creativitatea. Dar cercetarea literară se împlinește și în texte care – fără să devină astfel mai puțin fidele față de obiectul lor de reflecție – reușesc, dincolo de interesul lor tehnic, să emoționeze. Texte în ale căror puncte de apogeu inteligența autorului funcționează esențialmente artistic. De asemenea, cred că atenția, subtilitatea, perseverența și curajul pe care le implică – și le dezvoltă – buna cercetare literară ne pot face mai valoroasă viața de zi cu zi.

R.: Cercetarea dumneavoastră, „Traume și (re)construcții ale identității pe fondul imperialismului rus. Pentru o nouă lectură a literaturii române din Basarabia de până la Unire” a fost coordonată de conf. univ. dr. Simona Popescu, reputată scriitoare. Cum a decurs această colaborare?

V. G.: Faptul că Simona Popescu a coordonat lucrarea mea de licență reprezintă una dintre marile șanse de care am avut parte până acum. Propunerea mea nu a venit pe loc gol. I-am fost student Simonei Popescu în anul II la un opțional de Creative Writing, doamna profesoară m-a remarcat și mi-a transmis o importantă încredere în căutările mele. Tot în anul II, Simona Popescu a acceptat să-mi coordoneze o lucrare despre poeții germani din România antologați în volumele Vânt potrivit până la tare și La început a fost dialogul, lucrare care a obținut premiul I la secțiunea de Studii Literare a Colocviilor naționale studențești BEST Letters din 2018. La invitația Simonei Popescu am citit la Festivalul Internațional de Poezie „Gellu Naum” și, împreună cu alți colegi, am participat în unele proiecte realizate în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte și Muzeul Național al Literaturii Române. Atunci când am rugat-o pe Simona Popescu să-mi coordoneze lucrarea de licență am prezentat un plan amănunțit a ceea ce voiam să fac, parcursesem integral bibliografia primară și secundară, aveam deja conspecte și comentarii și am răspuns la întrebările doamnei profesoare. Datorită coordonatoarei mele, am putut lucra liniștit în continuare, cu sentimentul limpede – nu însă și presant – al responsabilității. Doamna profesoară mi-a înțeles nevoia de libertate, mi-a oferit o calmă și răbdătoare susținere, m-a citit de fiecare dată cu atenție și cu o impresionantă promptitudine, mi-a semnalat cu elegantă onestitate locurile – nu multe – în care au fost necesare intervenții în textul lucrării. Dincolo de sugestiile tehnice, punctuale, Simona Popescu mi-a consolidat – fără să încerce să mi-o impună – o anumită concepție față de scris, demnitate, entuziasm, curaj.

R: Când ați început să lucrați la teză, cât de mult timp a necesitat documentarea, ați folosit și resurse bibliografice din bibliotecile din Republica Moldova, ce dificultăți ați întâmpinat?

V. G.: Într-o primă formulă – care a trecut prin unele schimbări destul de importante –, ideea tezei mi-a venit în anul II de facultate. O parte a cărților care aveau să intre în corpusul primar și secundar îmi erau de mult familiare. Ca să dau un exemplu, eram în clasa a treia când am descoperit acasă și am „devorat” primul volum din seria Basarabia necunoscută de Iurie Colesnic, iar într-un an le-am citit pe următoarele șase. Am trăit atunci o experiență fondatoare pentru interesul meu general față de istorie și, în același timp, în cărțile lui Iurie Colesnic – pe care, grație părinților mei, l-am și cunoscut personal la 9 ani – am citit prima oară despre majoritatea autorilor asupra cărora se focalizează lucrarea mea de licență.

La finele anului al doilea de facultate, când aveam deja o decizie finală în privința lucrării de licență, știam destul de clar ce trebuie să recitesc și să citesc în perspectiva tezei de licență. În vacanța dintre anul II și anul III, lecturile mele s-au orientat predominant – dar nu exclusiv – în jurul proiectului pe care îl aveam în minte. Am început documentarea la București. De mare ajutor mi-au fost și resursele unor biblioteci din Chișinău: ediții nu tocmai ușor de găsit împrumutate de la filiala „Ovidius” a Bibliotecii Municipale „B. P. Hașdeu” și volume din fondul Bibliotecii Naționale a Moldovei, secția de carte veche și rară (diviziune aflată în clădirea fostului seminar teologic unde a învățat Alexei Mateevici, unul dintre autorii despre care am scris.).

Exceptând însemnările de parcurs și fixarea ideilor – ipotezelor, întrebărilor – spontane, am putut începe să scriu propriu-zis la teză abia după ce am încheiat lectura și selecția corpusului primar și secundar, ceea ce s-a întâmplat mai târziu decât scontam inițial. Am avut și dificultăți – unele, neprevăzute –, însă le-am depășit și am învățat din ele.

R.: Tematica lucrării dumneavoastră este centrată pe literatura română din Basarabia, scrisă până în anul 1918. Care au fost criteriile de selecție a bibliografiei primare? Ne puteți da exemple de câți autori de a căror operă v-ați ocupat în elaborarea acestei teze?

V. G.: Pentru selecția bibliografiei primare – care cuprinde texte din diverse genuri: memorialistică, roman, proză scurtă, eseu, poezie –, am citit tot ce am considerat că are o șansă oricât de mică să intre în raza explorării mele. Simțeam datoria – dar și dorința – să am o imagine cât mai nuanțată în raport cu aria istorico-literară pe care urma s-o investighez, iar valoarea edificatoare a acestei experiențe de lectură mi se pare mai importantă decât aspectul ei cronofag. Prioritățile și limitele proiectului meu s-au limpezit pe parcursul documentării. Nu regret timpul și energia alocate acelor texte despre care nu am scris în teza de licență, dimpotrivă.

Textele pe care le-am selectat problematizează, la varii intensități retorice, raporturile – simbolice și politice – de forțe asociate politicii imperialiste (inclusiv colonialiste) rusești, impactul – dar și limitele – acestei politici. Poezia este relevantă pentru manifestarea raporturilor respective în teritoriul delimitat de râurile Prut și Nistru. Pe lângă sondarea aceluiași spațiu geografic, proza oferă o extindere spre alte zone ale Imperiului Rus, dar și spre Occident. Un alt criteriu de selecție a biografiei primare constă în reprezentare efortului de conservare și de afirmare a identității românești din Basarabia. De asemenea, am luat în considerare literaturizarea traumelor (atât colective, cât și individuale) datorate contextului politic, precum și ponderea acestor traume în articularea problematicii identitare.

Sunt șapte autori asupra cărora mă concentrez în lucrare: Zamfir Arbore, Constantin Stamati-Ciurea, Ioan Sârbu, Matei Donici, Tudose Roman, Pantelimon Halippa și Alexei Mateevici. Le-am acordat prioritate ținând cont de faptul că acești scriitori i-au preocupat și pe principalii cercetători de până acum ai literaturii române basarabene dintre 1812 și 1918. Fiecare dintre acești scriitori are un loc precis în (re)lectura pe care o propun și pe care mi-am dorit-o nu doar unitară, ci și ramificată, fidelă atât față de nucleul din titlul lucrării, cât și față de eterogenitatea ariei literare spre care mi-am îndreptat atenția. Unii trimit la autori din diferite epoci și spații culturale, scriu texte care subîntind o geografie bogată și palpitantă, alternează narațiunea cu eseuri abundente în referințe literare, filosofice și politice, au fervoare ideologică, pot fi gravi, patetici până la tragism, dar și ludici, gândesc la scara axelor Zeitgeist și Weltanschauung. Scrisul altora face imediata dovadă a defazării față de literatura din România aceleiași perioade, are o expresie frustă, uneori de-a dreptul stângace – indisociabilă de contextul mai larg al unei Basarabii cu cea mai mică rată de alfabetizare dintre provinciile românești și de drama – instituțională – a limbii române în această regiune. Unul este, nu de ieri-de azi, proiectat în mit, în vreme ce pe altul nu l-am găsit în Dicționarul General al Literaturii Române atunci când pregăteam lucrarea.

R.: Care a fost motivația alegerii acestei teme? Având în vedere că este un studiu interdisciplinar complex, care a necesitat o documentare temeinică, atât cunoștințe de literatură, cât și de teorie literară, politică, istoria mentalităților, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu?

V. G.: Am ajuns din mai multe motive la această temă. Primul a fost chiar curiozitatea față de această zonă relativ obscură în studiile literare românești din perspectiva tânărului trecut prin Facultatea de Litere (unde, cândva, poate se va vorbi și despre istoria de două secole a literaturii române din Basarabia). Edițiile princeps ale principalelor lucrări care se focalizează (și) asupra obiectului de studiu al tezei mele au apărut în 1923 (Ștefan Ciobanu, Cultura română din Basarabia sub ocupație rusească ), 1937 (Gheorghe Cardaș, Poeții și prozatorii Basarabiei până la Unire (1812-1918). Antologie și studiu), 1942 (Petre V. Haneș, Scriitorii basarabeni, 1850-1940), și 1997 (Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia). Desigur, am făcut această remarcă fără a neglija alte contribuții în domeniu – unele studii de mai mici proporții, texte de escortă, eseuri, articole de dicționar.

Pe acest fundal, am considerat că ar putea fi binevenită o lectură nouă a acestui segment de istorie literară, valorificând – cu atenție la nuanțe – inclusiv perspective teoretice recente, influente și productive la scară internațională în cercetarea umanistă. O precizare pe care aș vrea s-o fac în contextul temei este aceea că receptările propuse în teză nu sunt exclusiv heteronome estetic. În rest, am crezut și cred – fără exaltare – că autorii de care m-am ocupat în teză sunt oameni despre care merită să se vorbească și astăzi, oameni care au făcut ceva important pentru timpul și locul în care au trăit. Probabil, dacă aș fi ales alt subiect, m-aș fi întrebat cum ar fi fost dacă… Nu exclud posibilitatea dezvoltării acestui studiu.

R: Ați putea să ne spuneți mai multe despre rezultatele la care ați ajuns după finalizarea lucrării?

V. G.: În această lucrare, călătoria în sine mi se pare cel puțin la fel de importantă ca destinația. Finalul lucrării este sinteza firească a analizelor care l-au precedat. Vorbind aici și acum despre destinație, aș simți nevoia să rememorez și unele momente din călătorie

R: Ce v-a apropiat de domeniul literaturii? Cum ați descrie anii de școală din Chișinău, orașul dvs. de origine. Cum ați resimțit tranziția către mediul educațional românesc? Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

V. G.: Am crescut într-o casă (tot mai) plină de cărți, părinții mi-au citit când eram mic și m-au stimulat să citesc, ei înșiși fiind buni cititori. Astfel, plăcerea și chiar necesitatea lecturii au devenit constante pentru mine.

Mă gândesc la anii de școală cu tandrețe și nostalgie. Am învățat într-o instituție prestigioasă – Liceul „Prometeu”. Promoția din care am făcut parte a avut cea mai mare medie pe țară la Bacalaureat. De pe la 17 ani m-am proiectat în imaginea viitorului student la Litere (București!). În clasele a X-a, a XI-a și a XII-a am luat premiul I la Olimpiada Republicană de Limbă și Literatură Română și acest rezultat m-a convins că trebuie să aleg facultatea la care îmi doream cu adevărat să studiez. Prin urmare, tranziția către mediul universitar de la București a fost un mult așteptat Crescendo.

M-au marcat mulți profesori – desigur, unii într-o mai mare măsură decât alții. Ezit să fac aici o enumerare pentru că aș risca să omit pe cineva. Cred că de la toți profesorii pe care i-am avut la facultate și la masterat – dar și de la unii pe care i-am cunoscut fără să le fiu student – am învățat ceva care contează, ceva care rămâne. Așa că lor, tuturor, le mulțumesc și acum.

R.: Ce ați recomanda unui viitor student al Facultății de Litere? Ce v-ar fi plăcut să știți înainte să urmați această facultate?

V. G.: Am ales facultatea în suficientă cunoștință de cauză. Nimic din ceea ce am aflat abia pe parcursul anilor de studii nu m-a făcut să regret decizia mea. Cred că mi-ar fi plăcut să am de la bun început un prieten mai mare în facultate.

Unui viitor student al Facultății de Litere i-aș spune pentru început ceva de o simplitate riscantă: să nu uite că anii de facultate pot fi cei mai intenși, cei mai frumoși din viața lui de până acum și să încerce să trăiască așa încât această posibilitate să devină un adevăr. Să aprecieze faptul că are profesori cu personalitate și să fructifice șansa aceasta. Să nu se lase copleșit, demoralizat de orarul solicitant și de bibliografiile vaste. Să fie pregătit să-și descopere noi domenii de interes din generoasa listă de cursuri. Să studieze consecvent. Să nu se epuizeze. Să-și pună și să pună întrebări. Să citească bine, să încerce să țină un jurnal, să asculte muzică clasică, să descopere filme. După ce trece pandemia, să exploreze orașul. Dacă vrea și crede că pot să-i fiu de ajutor, să ia legătura cu mine.

R.: Un număr foarte mare de studenți și masteranzi aleg să își continue studiile în universități prestigioase din afara țării. Dumneavoastră, în schimb, ați ales, până în acest moment, doar spațiul românesc. Ce v-a motivat să vă aprofundați studiile la Universitatea din București? V-ați gândit și la posibilitatea de a studia în străinătate, având în vedere că ați fi putut opta pentru un master în Literatură Comparată, de exemplu?

V. G.: Mă simt bine la București, la Facultatea de Litere. Cel puțin la această etapă, nu am vrut să plec în altă parte. După absolvirea facultății, Masteratul de Studii Literare a fost opțiunea mea de bază, ca o prelungire optimă a ceea ce am făcut în timpul ciclului de licență. Altfel, poate că la un moment dat voi spune Da și unei pasionante experiențe academice peste hotare.

R.: Cercetarea dumneavoastră a avut parte de o receptare foarte bună. În referatul lucrării, precum și în propunerea dvs. pentru Premiile Senatului, profesoara Simona Popescu subliniază atât unicitatea lucrării, una „de înalt nivel”, cât și exigența și creativitatea care vă caracterizează, descriindu-vă ca pe „un tânăr intelectual remarcabil”. Aveți de gând să urmați o carieră universitară, una de critic literar și/ sau să deveniți scriitor?

V. G.: Într-adevăr, lucrarea s-a bucurat de o primire încurajatoare. În acest context, aș aminti și faptul că un fragment al tezei a fost distins cu premiul I al secțiunii de Studii Literare de la Colocviile naționale studențești BEST Letters, organizate în aprilie 2019 la Facultatea de Litere a Universității din București.

Dacă voi avea șansa unei cariere universitare, o voi trata cu sinceră dăruire, cu mobilizarea intelectuală și – în cel mai cuprinzător sens – umană de care sunt capabil, așa încât prezența mea în facultate să poată fi benefică.

În legătură cu ultima parte a întrebării, aș spune că sunt un om care citește, scrie și, uneori, publică. Până acum, mi-au apărut texte de diverse genuri în reviste și volume colective. Mai departe, prefer să răspundă însuși… Viitorul.

SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.


Cine suntem
Site-ul este deținut și administrat de Universitatea din București cu sediul în Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București. Pentru a urmări mai ușor informațiile, trebuie să știţi că ne putem referi la instituția noastră folosind termenii „Universitatea din București”, „nouă”, „nostru” etc, iar la tine, ca utilizator și vizitator al site-ului, folosind termenii „utilizator”, „dumneavoastră”, etc. Această politică descrie informațiile pe care le colectăm atunci când vizitați www.unibuc.ro. Prin utilizarea acestui site web, sunteți de acord cu colectarea și utilizarea informațiilor dumneavoastră personale (în cazul în care acestea sunt furnizate) în conformitate cu această politică. Site-ul poate conține legături către și de pe site-uri web. Dacă urmați un link către oricare dintre aceste site-uri web, rețineți că acestea au propriile politici de confidențialitate. Universitatea București nu are nicio responsabilitate sau răspundere pentru aceste politici sau modul în care aceste site-uri web își gestionează datele. Verificați aceste politici înainte de a trimite orice informații personale acestor site-uri.
Informațiile colectate şi durata de stocare
În cazul în care utilizați site-ul nostru, vom colecta și procesa următoarele date personale despre dumneavoastră:
  • Informații pe care ni le oferiți atunci când completați un formular web sau solicitați trimiterea newsletter-ului. Informațiile pe care ni le furnizați pot include numele, adresa de e-mail, numărul de telefon, etc.
  • Informatiile pe care ni le oferiti in formularul de solicitare de informatii publice (ex. nume, prenume, e-mail) sunt colectate conform Legii nr. 544/2001
  • Informații pe care le colectăm despre dumneavoastră, prin intermediul fişierelor cookie pe care le folosim, în momentul în care accesați site-ul nostru. Pentru detalii suplimentare, consultați informarea privind cookie-urile.
Stocarea datelor de natură personală se realizează pe servere situate în România, atâta timp cât avem consimțămȃntul dumneavoastră.
Cum utilizăm datele personale pe care le furnizați sau le colectăm
Folosim datele personale despre dumneavoastră în următoarele moduri:
  • datele personale furnizate de dumneavoastră prin formularele noastre web vor fi folosite în scopul procesării cererilor dumneavoastră. Prin trimiterea solicitării sunteți de acord cu prelucrarea datelor dumneavoastră de către Universitatea din București.
  • în cazul în care sunteți de acord cu primirea de informații prin newsletter, vă vom trimite noutǎți despre următoarele subiecte:
  • informații despre evenimentele şi activităţile organizate în cadrul Universităţii din Bucureşti
  • informațiile tehnice pe care le colectăm prin utilizarea cookie-urilor vor fi utilizate în scopurile stabilite în “Informarea privind cookie-urile”.
Transferuri internaționale
În vederea oferirii serviciului de newsletter, datele dumneavoastră de identificare și contact sunt transmise către MailerLite, cu sediul în Lituania. Detalii privind măsurile de protectie a datelor adoptate de către MailerLite se găsesc la adresa https://www.mailerlite.com/terms-of-service  şi pe site-ul https://www.privacyshield.gov/welcome Site-ul nostru web utilizează Google Analytics, un serviciu pentru analiza web, precum şi Google Adwords, furnizate de Google. Google Analytics utilizează fișiere de tip cookie pentru a ajuta un anumit site web să analizeze modul în care utilizați respectivul site web. Informațiile generate de fișierele de tip cookie cu privire la utilizarea de către dumneavoastră a site-ului web vor fi transmise și stocate de Google pe servere care pot fi localizate în UE, SEE şi/sau Statele Unite. Google va utiliza aceste informații în scopul evaluării utilizării de către dumneavoastră a site-ului web, elaborând rapoarte cu privire la activitatea site-ului web și furnizând alte servicii referitoare la activitatea site-ului web și la utilizarea internetului. De asemenea, Google poate transfera aceste informații către terți în cazul în care are această obligaţie conform legii sau în cazul în care acești terți prelucrează informațiile în numele Google. Google nu va asocia adresa dumneavoastră IP cu alte date deținute de Google. Informații detaliate cu privire la Google și protecția datelor cu caracter personal (inclusiv modul în care puteți controla informațiile trimise către Google) pot fi găsite la: https://policies.google.com/privacy/partners. Din site-ul nostru web puteţi să distribuiţi un articol utilizând un buton de distribuire în reţelele de socializare (de exemplu: Facebook, Twitter, Youtube). Informații detaliate cu privire la protecția datelor cu caracter personal oferită de aceste organizatii pot fi gasite la adresele: https://www.facebook.com/policy.php https://twitter.com/en/privacy https://www.youtube.com/yt/about/policies/#community-guidelines
Accesați datele dumneavoastră personale
Aveți dreptul să cereți o copie a informațiilor deținute de noi  prin formularea unei solicitări de acces. Pentru a solicita o copie a datelor deținute despre dumneavoastră sau pentru a vă actualiza informațiile, contactați Universitatea din București la adresa de e-mail dpo@unibuc.ro. Datele de natură personală deținute de către Universitatea din București sunt supuse condițiilor din Regulamentul UE 679/2016 care oferă persoanelor vizate dreptul de acces la toate tipurile de informații înregistrate, deținute de operatorul de date, sub rezerva anumitor limitări.
Drepturile persoanei vizate
Conform Regulamentului 679/2016 - GDPR, aveţi dreptul de a solicita Universitaţii din București, în calitate de operator de date de natură personală, rectificarea, ştergerea sau restricţionarea prelucrării datelor personale referitoare la dumneavoastră. De asemenea, aveţi dreptului de a vă retrage consimţământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza acestuia, înainte de retragere. Dacă nu mai doriți să primiți newsletter-ul, vă puteţi dezabona prin trimiterea unui e-mail la adresa contact@pr.unibuc.ro sau prin folosirea linkului de dezabonare din cadrul newsletter-ului.
Dreptul de a depune o plângere în faţa Autorităţii de supraveghere
Conform Regulamentului 679 /2016 - GDPR, aveți dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Mai multe detalii se pot obține accesȃnd adresa http://www.dataprotection.ro/.
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Decline all Services
Accept all Services