„Studenții de azi sunt specialiștii de mâine” – interviu cu prof. univ. dr. Sergiu Musteață

Profesorul Sergiu Musteață a câștigat, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru profesorul asociat al anului 2019 în domeniul Științe Umaniste pentru colaborarea cu Facultatea de Istorie a UB. Domeniile de interes predilecte ale prof. Musteață sunt istoria și arheologia antică târzie și medievală timpurie, protecția patrimoniului cultural și analiza manualelor de istorie.

Printre numeroase realizări, prof. Sergiu Musteață este autor a nouă studii monografice, trei culegeri de documente însoțite de studii analitice și peste 300 de articole științifice, coordonator a peste 30 de volume colective și redactor a două serii de monografii: „Monografii ANTIM” și „Istorii și documente necunoscute”.

Despre activitatea sa ca profesor, cercetător și arheolog, dar și despre relația cu studenții săi, ne va vorbi în continuare chiar profesorul Sergiu Musteață.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul Galei Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Profesorul asociat al anului 2019, în domeniul Științelor Umaniste”. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Sergiu Musteață.: În primul rând, a fost o onoare să fiu printre premianții Senatului Universității din București, ediția 2019. În al doilea rând, a fost o apreciere a muncii mele didactice, care înseamnă foarte mult pentru mine. În al treilea rând, această distincție înseamnă o încurajare și un avans pentru viitorul activității mele academice.

R: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe?

S.M.: Bineînțeles că DA! Astfel de inițiative sunt strict necesare, deoarece oamenii au nevoie de apreciere și nu contează valoarea financiară a premiului. Atenția și aprecierile din partea colegilor și administrației universității sunt încurajări spre noi realizări și performanțe.

R: Sunteți profesor, cercetător și arheolog. Unde se întâlnesc cele trei dimensiuni ale profesiei Dvs.? Sunt acestea complementare?

S.M.: Cele trei dimensiuni se întâlnesc la catedră, în fața studenților. Deoarece ceea ce facem noi la universitate este adresat, în primul rând, studenților. Fără studenți nu ar exista universitățile. În al doilea rând, cele trei dimensiuni se regăsesc în publicațiile mele științifice și activitățile mele de promovare a istoriei publice, patrimoniului cultural comunitar și arheologiei publice.

R: Aveți o îndelungată carieră științifică și didactică. Există, pe parcursul activității dumneavoastră un moment pe care îl considerați ca având o relevanță deosebită în evoluția dumneavoastră profesională?

S.M.: Da, am început activitatea mea universitară la Chișinău în anul 1994, dar de atunci și până în prezent am avut ocazia să activez, în calitate de profesor și cercetător invitat la mai multe universități din România, Germania, SUA, Suedia, Ungaria etc. Dar, cel mai relevant pentru cariera mea academică a fost doctoratul la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași sub îndrumarea reputaților profesori Ioan Caproșu, Dan Gh. Teodor și Victor Spinei. Cred că de acolo mi-am luat zborul în „lumea academică” și sunt foarte recunoscător acestor profesori. Cred că am avut și am un mare noroc de oamenii pe care îi întâlnesc și cu care colaborez, indiferent de țară sau de continent. Același lucru s-a întâmplat și în relația cu colegii de la Facultatea de Istorie a Universității din București cu care avem o colaborarea frumoasă de mai mulți ani.

R: Ați făcut parte din mai multe proiecte de cercetare practică, cum ar fi reabilitarea cetății Soroca și reabilitarea cetății Bender. Sunt și studenți ai facultăților la care predați implicați în cadrul acestor cercetări? Dacă da, cum ați caracteriza interacțiunea cu aceștia în cadrul lucrărilor?

S.M.: Da, am inițiat și implementat mai multe proiecte, atât în Republica Moldova, cât și în România. La fel, am participat în diverse echipe de proiecte internaționale. În majoritatea cazurilor am atras și promovat studenți din ambele state românești. Deoarece, doar așa putem transmite experiența generațiilor tinere și doar așa putem contribui la formarea viitorilor profesioniști în domeniile în care activăm. Experiența de la cetatea Soroca a fost una excepțională, deoarece a fost atât o colaborare reușită între specialiști din diverse domenii din Republica Moldova și România, cât și o implicare a studenților, în mare parte de la Chișinău, dar în unele campanii arheologice am avut și studenți din România. Abordarea pluridisciplinară, colaborarea între diverși experți, transmiterea experienței generației tinere, conlucrarea cu administrația publică locală, implicarea comunității sunt doar câteva reușite ale acestui proiect, pe lângă rezultatele științifice. Cât privește cercetarea cetății Bender, aici suntem abia la început de activitate într-o echipă moldo-italiană, dar care are deja rezultate impresionante, pe care le vom publica în curând. Dar, în echipă de cercetare avem câțiva tineri arhitecți de la Chișinău, care se implică activ în realizarea cercetărilor de la cetatea Bender.

R: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru partea academică, fie că vorbim de cursuri sau de cercetare?

S.M.: Motivarea studenților ține de stilul de predare, de cunoștințele pe care încercăm să le transmitem, de competențele pe care dorim să le dezvoltăm, de modul în care construim relația și comunicarea cu ei. Eu încerc să devin prietenul studenților, să discutăm de la egal la egal și să le inspir încredere. Deseori studenții nu au încredere în forțele proprii, de aceea ei trebuie ascultați, înțeleși, susținuși și încurajați, doar așa vor putea obține rezultatele dorite și vor depăși frica. Însă, ei trebuie să înțeleagă că lucrurile mari se obțin greu, doar prin efort și muncă sârguincioasă pot atinge rezultate înalte. Suntem în perioada unei mari competiții, de aceea trebuie să se formeze continuu, să facă față provocărilor, să se adapteze rapid la noile realități și să nu aibă frică de critică. Deoarece, gândirea critica ne ajută să creștem profesional și să fim cetățeni responsabili.

R: Considerați că studenții ar trebui să fie implicați într-o măsură mai mare în diverse proiecte de cercetare?

S.M.: Bineînțeles că DA! Studenții de azi sunt specialiștii de mâine. Noi activăm datorită lor, cu ei și pentru ei. De aceea, trebuie implicați în proiectele noastre, trebuie învățați și încurajați să scrie și să implementeze propriile proiecte. Dacă ne dorim o societate cu adevărat durabilă, atunci studenții trebuie implicați atât în proiecte de cercetare, cât și proiecte sociale. Participarea, implicarea, asumarea responsabilității sunt calități care trebuie, la fel, dezvoltate în timpul studiilor universitare.

R: Ați făcut parte din numeroase demersuri de cercetare. Puteți realiza o paralelă între cercetarea din România și cea internațională? Sunt acestea interconectate și complementare?

S.M.: România face față la mai multe capitole în ceea ce privește cercetarea. Dar, investițiile în știință trebuie să fie mult mai mari, sistemul de management al științei trebuie reformat și adaptat tendințelor actuale. La fel, se cere un efort mai mare în privința dezvoltării marketingului academic. Deoarece suntem în economia de piață, trebuie sa facem față competiției academice europene și mondiale, pentru asta însă trebuie să avem o viziune clară privind rolul și locul științei în societatea românească. Goana după statistici nu aduce performanțe durabile. Dacă ne dorim o societate civilizată, atunci educația, cultura și cercetarea trebuie să fie priorități de dezvoltare strategică a statului.

R: Predați la Facultatea de Istorie din Chișinău, sunteți profesor asociat la Facultatea de Istorie din București și ați fost profesor invitat al mai multor universități din străinătate. Există diferențe între studenți la nivel de receptivitate și de interes? Sau poate în modul în care sunt dispuși să discute și să-și împărtășească cunoștințele?

S.M.: O daaa, există! Deși, la prima vedere ele nu par a fi vizibile. În procesul studiilor ele se observă. Mă refer aici, la responsabilitate, la efortul pe care-l depun sau mai bine zis, pe care trebuie să-l depună la pregătirea lor profesională. La universitățile din Germania, SUA și Suedia nu am auzit niciodată ca studenții să spună: „nu am avut timp”, „nu am găsit literatura recomandată la curs” etc. Apoi, studenții sunt mai activi: participă activ la discuții, pun întrebări etc. Cred că aceste calități trebuie dezvoltate mai bine în instituțiile preuniversitare. Dar, odată ajunși la universitate, studenții trebuie să fie mai activi, spiritul participativ îi ajută să crească profesional și să devine cetățeni activi.

R: Ce sfat aveți pentru viitoarele generații de tineri care vor să îmbrățișeze o cariera de în domeniul Istoriei?

S.M.: Să facă o alegere corectă și să-și asume această profesie responsabil. Deoarece este un domeniu destul de complicat, dar care are aspectele sale atractive. Să înțeleagă că istoria este o știință despre trecut, iar trecutul trebuie abordat obiectiv și că acest trecut are mai multe adevăruri. Reconstituirea trecutului trebuie bazată doar pe sursele istorice, trecând peste emoții, interese, provocări și implicații politice. Istoricul adevărat trebuie să fie echilibrat și obiectiv în cercetările și scrierile sale.