Studenții nu sunt niște recipiente în care cineva „varsă cunoaștere”, ci partenerii noștri – Interviu cu lect. univ. dr. Constantin Vică

Studenții nu sunt niște recipiente în care cineva „varsă cunoaștere”, ci partenerii noștri – Interviu cu lect. univ. dr. Constantin Vică

În cadrul celei de-a treia Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2019, lect. univ. dr. Constantin Vică și conf. univ. dr. Emanuel Socaciu, cadre didactice la Facultatea de Filosofie a Universității din București, au câștigat premiul pentru cel mai bun articol în domeniul științelor umaniste. Intitulat Mind the Gap! How the Digital Turn Upsets Intellectual Property și publicat în Science and Engineering Ethics (feb. 2019, 25 (1), pp. 247 – 264), articolul discută raportul dintre normele formale ale proprietății intelectuale și distribuirea largă și neîngrădită a diverselor materiale specifică mediului online.

Despre argumentele puse în lumină de articolul la care facem referire, dar și despre ce îi atrage pe tineri înspre domeniul filosofiei, precum și despre provocările interacțiunii cu studenții ne va vorbi în continuare lect. univ. dr. Constantin Vică, unul dintre autorii articolului.

Reporter: În cadrul celei de-a treia Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2019, ați câștigat premiul pentru cel mai prestigios articol la categoria Științe Umaniste. Este vorba despre articolul „Mind the Gap! How the Digital Turn Upsets Intellectual Property”, realizat împreună cu colegul Dvs., conf. univ. dr. Emanuel Socaciu. Ce înseamnă pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Constantin Vică: În primul rând, bucuria recunoașterii publice, dincolo de comunitatea, destul de mică, a filosofilor. Ne-am simțit onorați și, în același timp, obligați să continuăm cercetarea, să publicăm mai mult, poate și mai bine, în această direcție.

Este totodată și o confirmare pentru modul de lucru pe care ni l-am propus la Centrul de cercetare în etică aplicată: scriere colaborativă, bazată pe o prietenie critică și o continuă preocupare reflexivă pentru îmbunătățirea manuscriselor și dezbaterilor dintre noi.

Nu în ultimul rând, a apărut și posibilitatea de a folosi premiul, în dimensiunea sa pecuniară, pentru a susține o conferință studențească și cercetările studenților noștri.

R: Care este, în mare, subiectul articolului și cum s-a conturat ideea lui? Care este, de fapt, raportul între regulile formale ale proprietății intelectuale și distribuirea largă și neîngrădită a diverselor materiale, specifică mediului online?

C.V.: Articolul a plecat, pe de o parte, de la o serie de observații empirice, făcute de-a lungul vieții noastre online, pe de alta, de la o literatură care se întinde pe 30 de ani. Chiar dacă există un întreg regim, complex, multistratificat, al proprietății intelectuale, un aranjament instituțional care ar trebui să acomodeze mai multe cerințe morale, politice și economice, dar și o pluralitate de viziuni, el se dovedește, în practică, limitativ și incapabil să-și ducă la capăt menirea, adică sporirea cunoașterii, a producției culturale, a accesului la bunurile imateriale, intelectuale. Încercarea de a construi astfel de aranjamente ideale este ceea ce se numește „Nirvana fallacy”, o eroare de gândire care a mai fost subiectul unei dezbateri din anii 1960, între mai mulți economiști, dintre care Kenneth Arrow și Harold Demsetz au fost cei mai importanți. Am opus acestui design instituțional ideal o altă direcție de analiză, cea a normelor sociale și morale, care apar natural, din interacțiuni repetate, fără a tinde către o ideală stare finală de lucruri. Mai simplu spus, am observat că există o tensiune și o ruptură (sau decalaj) între mecanismul regulilor formale privind dreptul de autor și practicile bazate pe norme informale privind accesul la bunuri ideale și transmiterea culturală. Acest decalaj, de unde și titlul, „Mind the Gap!”, este evident online, mult mai pregnant decât în epoca tiparului, a înregistrărilor sau a televiziunii.

R: Cum ar fi imposibil să schimbăm normele, nescrise și informale, după care funcționează mediul virtual, este oare posibil să umblăm mai degrabă la regulile care configurează regimul proprietății intelectuale astăzi? Care sunt principalele concluzii pe care articolul le pune în lumină din acest punct de vedere?

C.V.: Normele informale se schimbă și ele, la întâlnirea dintre posibilitățile aplicațiilor internetului, influențele culturale, presiunea economică și modificarea intuițiilor morale. Dar această schimbare este un proces emergent, greu de prezis sau de redus la elementele sale constitutive.

Am vrut să subliniem faptul că mecanismul instituțional formal ar trebui să ia seama la această dinamică a culturii și să se „naturalizeze”, într-un anume sens, adică să nu mai fie rezultatul unor negocieri doar între producători și distribuitori, să se întoarcă la menirea sa fundamentală – creșterea accesului la bunuri culturale. Revoluția internetului și a instrumentelor digitale are, deja, un impact mai mare decât cea industrială. Dar regulile proprietății intelectuale sunt, în continuare, tributare acelei prime revoluții și unei imagini romantice a creatorului, fie el autor de literatură, artă sau inventator.

Sperăm că prin articolul nostru am făcut mai plauzibilă ideea că normele informale emergente privind partajarea de fișiere, numită impropriu „piraterie digitală”, și cele ale accesului deschis (în producția de programe de computer, dar și de știință) sunt un punct de plecare mai adecvat pentru un viitor aranjament instituțional al proprietății intelectuale, care poate evita tipul de capcană reprezentat de „Nirvana fallacy”.

Explozia tehnologiei informației (în special utilizarea globală a internetului, a telefoanelor inteligente etc.) a deblocat un potențial imens de creativitate și inovație. Normele care promovează distribuirea și accesul neîngrădit la bunurile digitale par să funcționeze mai bine decât regimul formal al dreptului de autor. Eliberându-ne de „dogmele” proprietății intelectuale și recunoscând modul în care oamenii încurajează și produc cunoașterea prin multitudinea de interacțiuni discrete și directe putem să ne îmbogățim perspectiva morală și să generăm instituții mai bune, mai puțin extractive și mai mult cooperative, cu beneficii pentru toți.

R: Articolul este publicat în revista Science and Engineering Ethics. Ce v-a determinat să trimiteți articolul către această revistă? Cât de importantă este pentru un cercetător român prezența într-o publicație științifică cu un impact semnificativ la nivel internațional?

C.V.: Chiar dacă nu am procedat așa cum ar fi fost mai simplu – mai întâi alegi revista potrivită cercetării tale, apoi te apuci să dai forma articolului –, am ajuns aproape în mod natural la Science and Engineering Ethics. Este o revistă plasată la intersecția mai multor domenii și discipline, cu o viziune largă, care le pune în dialog. De aceea are și un impactul semnificativ: ea aduce împreună atât ingineri, inovatori, oameni de știință, cât și eticieni, cercetători în științele sociale, specialiști în politici publice. Subiectele, precum cel propus de noi, se află astfel, cum ziceam, tot la o intersecție.

Nu cred că impactul revistei e tot ceea ce contează. Desigur, aceste reviste te fac mai vizibil în circuitul producției științifice, îți cresc șansele de a fi citit și citat, de a obține finanțare pentru cercetare și alte proiecte. Dar nimeni nu ar trebui să publice doar sub presiunea impactului. De altfel, istoria științei e plină de surprize, de articole și cărți care au trecut neremarcate, ca apoi să devină importante. Sau articole respinse ani la rând, care s-au constituit apoi în temelia unui nou domeniu. Cel mai important este să îți urmezi ideile și să publici din plăcere. Plăcerea de a lua parte la dezbaterea globală, de a aduce o contribuție, de a trăi fiecare moment al descoperirii intelectuale pentru el însuși și în tine însuți, nu ca mijloc pentru altceva, cum ar fi gloria, pozițiile academice sau banii.

R: Ce anume credeți că este determinant în articularea interesului unui tânăr pentru anumite zone de cercetare? Din experiența Dvs., ce îi face pe tinerii de azi care aleg Filosofia să se îndrepte spre acest domeniu?

C.V.: Pasiunea de a citi, a discuta și a-și pune marile și micile întrebări. Dacă nu există pasiune, totul se duce de râpă, mai devreme sau mai târziu. Tinerii care aleg filosofia o fac la fel ca toți tinerii care au ales-o de 2500 de ani încoace (sau care au fost aleși de ea): e un imbold interior, o căutare, uneori viscerală, intensă, a unor răspunsuri, despre care știi de la început că nu vor fi definitive. Și nu e vorba doar despre metafizică.

Filosofia rămâne activitatea cea mai liberă din universitate și modul de viață cel mai greu de asumat. Cele și cei care vor să ducă travaliul mai departe trebuie să fie conștienți că dobândirea autonomiei intelectuale este cel mai de preț bun al vieții lor, dar și cel care îi va expune cel mai mult. Nu toți vor rămâne în spațiul academic, dar toți vor înțelege că fericirea nu este un punct final. În tot acest timp, se vor bucura de „minunile spiritului” fără a pica în mrejele sirenelor.

R: Care sunt interacțiunile pe care le considerați esențiale pentru devenirea dumneavoastră profesională? Care sunt profesorii cărora le păstrați o amintire deosebită și în ce mod considerați că au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră ulterioară?

C.V.: Ce este mai bun în mine este rezultatul muncii și dăruirii profesorilor mei, sprijinului constant al părinților și prietenilor. Am ajuns să-mi găsesc zona de cercetare și să fac primii pași datorită profesorului Mihail Radu Solcan (1953-2013), primul filosof român care a fost și programator, poliglot și polimat, o personalitate discretă, dar fascinantă pentru cei care l-au cunoscut. Dacă nu era profesorul Solcan, nu aș fi înțeles niciodată epoca în care trăim, nici cât de importante sunt instituțiile și, mai ales, critica lor, în numele libertății care e orice altceva decât arbitraritate. El m-a convins că între filosofie și informatică există o legătură intimă, sau că, de exemplu, proprietatea intelectuală nu este ceva ce trebuie acceptat doar pentru că a fost numită așa, și că e vremea unei sinteze, în stil kantian, între gândirea poetică și cea computațională, cum o și zice în jurnalul său, din care am reușit, alături de academicianul Mircea Flonta, să publicăm o selecție la finele lui 2019. Am avut marele noroc să lucrez mai mulți ani cu Radu Solcan, la licență, disertație și lucrarea de doctorat, și m-a ajutat „să fur meserie”. Din păcate, a murit înainte să vadă cum ducem mai departe moștenirea sa intelectuală, căci el ne-a făcut, atât pe mine, cât și pe Emanuel Socaciu să explorăm critica proprietății intelectuale.

Am învățat enorm și de la profesorul Valentin Mureșan, fondatorul Centrului de cercetare în etică aplicată și cel mai important promotor al eticii în România, iar cărțile, traducerile și studiile sale sunt o dovadă de netăgăduit. Din păcate, și el ne-a părăsit la începutul acestui an… M-a învățat cum se scrie un text filosofic, câte etape de scriere și rescriere sunt necesare de fapt, cum să ai grijă ca întotdeauna să ai un spațiu de mișcare clarificat și clarificator, cum să nu pici în propriile capcane, întinse de speranțe teoretice prea mari sau de propria imaginație. Trăiesc regretul că nu i-am mulțumit așa cum ar fi meritat.

Întâlnirea cu profesorul Mircea Flonta a fost, de asemenea, un mare noroc. Chiar dacă am lucrat împreună de-abia în anii doctoratului, cu și prin domnia sa l-am descoperit cu adevărat pe Wittgenstein, printr-o lectură cu ritm încet, paragraf cu paragraf, a Cercetărilor filosofice. De asemenea, anii în care am lucrat la antologia dedicată lui Mihail Radu Solcan și la selecția din Jurnal au fost cea mai bună școală de editare filosofică. Și de lungi călătorii în istoria filosofiei din secolul trecut.

Nu în ultimul rând, colegul de acum, Emanuel Socaciu, a fost, pentru mine, seminaristul perfect. M-a vegheat în toți anii formării, m-a salvat adesea de pe „culmile disperării” (un loc unde ajungi dacă te preocupă filosofia, dar ești prea fraged). A fost, de la început, prietenul de nădejde. Acum am reușit să publicăm împreună, iar aceasta e împlinirea cea mai importantă.

R: În momentul de față țineți cursuri la Facultatea de Filosofie a UB. Ce materii predați și cum ați descrie interacțiunea cu studenții Dvs.? Atât ca relație profesor-student, cât și din punctul de vedere al interesului pe care temele pe care le abordați îl trezește în rândul viitorilor filosofi?

C.V.: Cu timpul, am reușit să-mi construiesc norma, cum se zice, din cursuri convergente, cursuri de etica și politica informației, internetului și noilor medii, Inteligenței Artificiale etc. Majoritatea sunt la programele de master. Studenții sunt cei mai buni tovarăși de drum, dacă știi cum să-i faci să creadă în explorarea comună, continuă, fără a fixa ținte nerealiste. Scopul, cel puțin în filosofie, nu este doar dobândirea de cunoștințe, ci alegerea unui mod de viață. De aceea nu impun studenților nimic, îi încurajez să-și găsească propriile direcții și propriile provocări. Rolul meu e să fiu asistentul lor, companionul pe care să se poată baza. Nu știu dacă reușesc întotdeauna, dar voi continua să încerc.

R: Ce credeți că ar trebui schimbat în modalitățile de predare astfel încât interesul studenților pentru un anumit domeniu și pentru școală, în general, să crească?

C.V.: Ar trebui ca studenții să fie mai puternic sprijiniți de organizația noastră, iar acest lucru înseamnă inclusiv mai mult timp pentru tutoriale, ateliere și proiecte comune de cercetare cu profesorii, în echipe mai mici sau cu fiecare în parte. Studenții nu sunt niște recipiente în care cineva „varsă cunoaștere”, ci partenerii noștri. Trebuie să conștientizăm că avem foarte multe de învățat de la ei, că fără ei nu vom deveni mai buni.

Semestrul care tocmai se încheie, desfășurat aproape integral online, ar trebui să ne dea de gândit pentru viitor. Efortul pe care l-au depus studenții, cel puțin cele și cei cu care am lucrat, a fost mare. Mediul online, cu platformele și aplicațiile de acum, nu e propice pentru multe dintre discipline. Cu toate acestea, studenții au avut puterea să depășească și să compenseze aceste limite. Angajamentul lor m-a motivat și pe mine. Dar nu aș vrea să mai trăim a doua oară o astfel de criză.

Close Popup
Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.


Google Analytics
Cine suntem
Site-ul este deținut și administrat de Universitatea din București cu sediul în Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București. Pentru a urmări mai ușor informațiile, trebuie să știţi că ne putem referi la instituția noastră folosind termenii „Universitatea din București”, „nouă”, „nostru” etc, iar la tine, ca utilizator și vizitator al site-ului, folosind termenii „utilizator”, „dumneavoastră”, etc. Această politică descrie informațiile pe care le colectăm atunci când vizitați www.unibuc.ro. Prin utilizarea acestui site web, sunteți de acord cu colectarea și utilizarea informațiilor dumneavoastră personale (în cazul în care acestea sunt furnizate) în conformitate cu această politică. Site-ul poate conține legături către și de pe site-uri web. Dacă urmați un link către oricare dintre aceste site-uri web, rețineți că acestea au propriile politici de confidențialitate. Universitatea București nu are nicio responsabilitate sau răspundere pentru aceste politici sau modul în care aceste site-uri web își gestionează datele. Verificați aceste politici înainte de a trimite orice informații personale acestor site-uri.
Informațiile colectate şi durata de stocare
În cazul în care utilizați site-ul nostru, vom colecta și procesa următoarele date personale despre dumneavoastră:
  • Informații pe care ni le oferiți atunci când completați un formular web sau solicitați trimiterea newsletter-ului. Informațiile pe care ni le furnizați pot include numele, adresa de e-mail, numărul de telefon, etc.
  • Informatiile pe care ni le oferiti in formularul de solicitare de informatii publice (ex. nume, prenume, e-mail) sunt colectate conform Legii nr. 544/2001
  • Informații pe care le colectăm despre dumneavoastră, prin intermediul fişierelor cookie pe care le folosim, în momentul în care accesați site-ul nostru. Pentru detalii suplimentare, consultați informarea privind cookie-urile.
Stocarea datelor de natură personală se realizează pe servere situate în România, atâta timp cât avem consimțămȃntul dumneavoastră.
Cum utilizăm datele personale pe care le furnizați sau le colectăm
Folosim datele personale despre dumneavoastră în următoarele moduri:
  • datele personale furnizate de dumneavoastră prin formularele noastre web vor fi folosite în scopul procesării cererilor dumneavoastră. Prin trimiterea solicitării sunteți de acord cu prelucrarea datelor dumneavoastră de către Universitatea din București.
  • în cazul în care sunteți de acord cu primirea de informații prin newsletter, vă vom trimite noutǎți despre următoarele subiecte:
  • informații despre evenimentele şi activităţile organizate în cadrul Universităţii din Bucureşti
  • informațiile tehnice pe care le colectăm prin utilizarea cookie-urilor vor fi utilizate în scopurile stabilite în “Informarea privind cookie-urile”.
Transferuri internaționale
În vederea oferirii serviciului de newsletter, datele dumneavoastră de identificare și contact sunt transmise către MailerLite, cu sediul în Lituania. Detalii privind măsurile de protectie a datelor adoptate de către MailerLite se găsesc la adresa https://www.mailerlite.com/terms-of-service  şi pe site-ul https://www.privacyshield.gov/welcome Site-ul nostru web utilizează Google Analytics, un serviciu pentru analiza web, precum şi Google Adwords, furnizate de Google. Google Analytics utilizează fișiere de tip cookie pentru a ajuta un anumit site web să analizeze modul în care utilizați respectivul site web. Informațiile generate de fișierele de tip cookie cu privire la utilizarea de către dumneavoastră a site-ului web vor fi transmise și stocate de Google pe servere care pot fi localizate în UE, SEE şi/sau Statele Unite. Google va utiliza aceste informații în scopul evaluării utilizării de către dumneavoastră a site-ului web, elaborând rapoarte cu privire la activitatea site-ului web și furnizând alte servicii referitoare la activitatea site-ului web și la utilizarea internetului. De asemenea, Google poate transfera aceste informații către terți în cazul în care are această obligaţie conform legii sau în cazul în care acești terți prelucrează informațiile în numele Google. Google nu va asocia adresa dumneavoastră IP cu alte date deținute de Google. Informații detaliate cu privire la Google și protecția datelor cu caracter personal (inclusiv modul în care puteți controla informațiile trimise către Google) pot fi găsite la: https://policies.google.com/privacy/partners. Din site-ul nostru web puteţi să distribuiţi un articol utilizând un buton de distribuire în reţelele de socializare (de exemplu: Facebook, Twitter, Youtube). Informații detaliate cu privire la protecția datelor cu caracter personal oferită de aceste organizatii pot fi gasite la adresele: https://www.facebook.com/policy.php https://twitter.com/en/privacy https://www.youtube.com/yt/about/policies/#community-guidelines
Accesați datele dumneavoastră personale
Aveți dreptul să cereți o copie a informațiilor deținute de noi  prin formularea unei solicitări de acces. Pentru a solicita o copie a datelor deținute despre dumneavoastră sau pentru a vă actualiza informațiile, contactați Universitatea din București la adresa de e-mail dpo@unibuc.ro. Datele de natură personală deținute de către Universitatea din București sunt supuse condițiilor din Regulamentul UE 679/2016 care oferă persoanelor vizate dreptul de acces la toate tipurile de informații înregistrate, deținute de operatorul de date, sub rezerva anumitor limitări.
Drepturile persoanei vizate
Conform Regulamentului 679/2016 - GDPR, aveţi dreptul de a solicita Universitaţii din București, în calitate de operator de date de natură personală, rectificarea, ştergerea sau restricţionarea prelucrării datelor personale referitoare la dumneavoastră. De asemenea, aveţi dreptului de a vă retrage consimţământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza acestuia, înainte de retragere. Dacă nu mai doriți să primiți newsletter-ul, vă puteţi dezabona prin trimiterea unui e-mail la adresa contact@pr.unibuc.ro sau prin folosirea linkului de dezabonare din cadrul newsletter-ului.
Dreptul de a depune o plângere în faţa Autorităţii de supraveghere
Conform Regulamentului 679 /2016 - GDPR, aveți dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Mai multe detalii se pot obține accesȃnd adresa http://www.dataprotection.ro/.
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Decline all Services
Save
Accept all Services