„Studenții m-au ajutat în foarte mare măsură să devin profesorul de astăzi”. Interviu cu prof. univ. dr. Carmen Postolache, decanul Facultății de Biologie a UB

„Studenții m-au ajutat în foarte mare măsură să devin profesorul de astăzi”. Interviu cu prof. univ. dr. Carmen Postolache, decanul Facultății de Biologie a UB


Senatul Universității din București a acordat premiul pentru profesorul anului în domeniul Științelor Vieții și ale Pământului doamnei prof. univ. dr. Carmen Postolache, decanul Facultății de Biologie a UB.

Excelentele abilități pedagogice, explicarea clară a noțiunilor cu utilizarea unor exemple practice, susținerea unor cursuri interactive, bine structurate și abordabile, chiar și pentru studenții cu nivel minim de cunoștințe, corelarea cu noțiuni de la alte cursuri și abordarea interdisciplinară i-au determinat pe studenții doamnei prof. univ. dr. Carmen Postolache să o nominalizeze ca profesorul anului 2018 la cea de-a doua gală a Premiilor Senatului Universității din București.

Cu o bogată experiență didactică și de cercetare, prof. univ. dr. Carmen Postolache consideră comunicarea și găsirea modalităților de a te face înțeles, precum și talentul de a le înțelege nevoile, cerințele, așteptările, ca fiind factorii decisivi în crearea unor legături puternice între cadrele didactice și studenți. „Studenții m-au ajutat în foarte mare măsură să devin profesorul de astăzi, să îmi dezvolt capacitatea de a explica, de a transmite clar noțiunile, de a le dezvolta abilitățile”, a remarcat prof. univ. dr. Carmen Postolache.

Despre cât de important este să te adaptezi așteptărilor studenților, despre disponibilitatea permanentă pentru consultații, ore suplimentare de pregătire, precum și despre experiența de a te modela în funcție de feedback-ul studenților ne va vorbi, în cele ce urmează, chiar prof. univ. dr. Carmen Postolache.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a doua ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Profesorul anului 2018, în domeniul Științele Vieții și ale Pământului”. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Carmen Postolache: Acordarea premiului a fost o mare surpriză pentru mine, nu m-am așteptat ca studenții să mă propună pentru această disticție.  Am fost foarte emoționată și, în același timp, am avut o mare mulțumire sufletească pentru recunoașterea, de către studenți, a efortului pe care l-am depus anul trecut ca să le asigur o pregătire cât mai bună. Disciplinele pe care le predau au un grad ridicat de dificultate mai ales pentru studenții anului întâi care nu au, în general, o pregătire foarte solidă din liceu. A fost nevoie de multe ore suplimentare, în care am consolidat unele cunoștințe din liceu, am reluat sub formă de probleme teoretice și practice subiectele prezentate la curs, ore pe care ei le-au apreciat corespunzător. Acest lucru nu poate decât să mă bucure și să îmi întărească convingerea că munca depusă a avut un impact pozitiv asupra pregătirii lor. Părerea studenților este întotdeauna un feedback pentru calitatea cursurilor pe care le predau.

R: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre obținerea de noi performanțe?

C.P.: Consider că, într-adevăr, asemenea inițiative încurajează inovarea în mediul academic. Există însă întotdeauna un element de subiectivitate în desemnarea câștigătorilor. Pentru unele categorii nu se pot stabili criterii foarte clare, premiile fiind acordate pe baza votului comunității, cum este și în cazul acestui premiu. Ele sunt, deci, o recunoaștere a calității rezultatelor obținute de un colectiv sau de un membru al comunității noastre, o confirmare a faptului că ele reprezintă o valoare pentru universitate, ceea ce constituie un nou imbold nu numai pentru câștigători, dar și pentru întregul mediu academic de a-și spori eforturile în vederea obținerii de performanțe deosebite.

R: Aveți o îndelungată carieră științifică și didactică. Există, în cariera dumneavoastră, pe parcursul activității dumneavoastră un moment pe care îl considerați ca fiind „decisiv” pentru evoluția dumneavoastră profesională?

C.P.: Nu știu dacă pot considera un singur moment ca decisiv pentru evoluția mea profesională, au fost mai multe elemente care au contribuit la formarea mea ca cercetător și cadru didactic. Încă din perioada studenției am avut câteva modele, personalități care mi-au marcat drumul și pe care le evoc cu mare emoție de câte ori am prilejul – dl. prof. dr. docent V. Em. Sahini și dna. prof. dr. Tatiana Oncescu. Modul în care dânșii lucrau cu noi, studenții, profesionalismul și pasiunea pentru știință, au lăsat o amprentă adâncă asupra mea.

Un alt factor hotărâtor a fost participarea mea, pentru prima dată, la o întâlnire internațională la care a trebuit să prezint contribuția colectivului departamentului și Universității din București ca partener în acel proiect. Era prima ieșire peste hotare, cu o prezentare pe care nu o văzuse sau supervizase directorul colectivului. Aprecierile de care s-a bucurat prezentarea, exprimate deschis de coordonatorii proiectului, au avut un efect deosebit și mi-au dat încredere în capacitatea mea de a lucra în colective internaționale, alături de personalități recunoscute în domeniu.

Poate cel mai important moment al carierei mele de cadru didactic l-a constituit prima săptămână de predare la Facultatea de Biologie. Spre sfârșitul primului curs am simțit că studenții nu au putut ține pasul cu noțiunile noi pentru ei, destul de dificile de altfel, pe care le-am prezentat. A urmat un sfârșit de săptămână de nesomn, de frământări pentru a găsi cea mai bună modalitate de a transmite cunoștințele necesare, de a face accesibilă materia, fără a face rabat la calitate și a modifica structura cursului. Atunci am înțeles cât de important este să transmiți noțiuni dificile într-o formă accesibilă studenților, să nu pierzi niciodată contactul cu auditoriul. Reacția studenților este cel mai important feedback pentru mine. Întrebările lor mi-au relevat întotdeauna nivelul cunoștințelor lor și capacitatea de înțelegere și m-au ajutat să găsesc cea mai bună modalitatea de predare. Întrebările de tipul „de ce ne trebuie aceste noțiuni?” m-au forțat să evidențiez de fiecare dată importanța cunoștințelor de chimie pentru înțelegerea proceselor biologice, pentru cercetarea în domeniul biologiei.

R: Am remarcat faptul că preferați utilizarea, în cadrul cursurilor predate, a unor exemple practice (experimente, modelare moleculară etc.). Cât de importantă este practica în aceste domenii? Poate experiența înlocui complet pregătirea din timpul anilor de studiu?

C.P.: Practica este foarte importantă, iar în clipa de faţă piaţa muncii pune mult accent pe experienţa practică a studenţilor. Practica este precum o problemă de matematică pe care trebuie să o rezolvi după ce ai învăţat teoria – abia când trebuie să o aplici îţi dai seama dacă ai înţeles teoria complet. În plus, practica consolidează teoria acumulată. Însă, este important de ţinut minte că, în absenţa unei baze teoretice, experienţa obţinută din practică va fi limitată, în special într-un domeniu precum ştiinţele vieţii. În ştiintele vieţii ne bazăm pe secole de ştiinţă şi inovaţie, iar sistemele pe care le analizăm sunt deosebit de complexe. În opinia mea, teoria în ştiinţele vieţii este precum fundaţia unei clădiri. Vrem să înălţăm turnuri de peste 20 de etaje, şi putem învăţa cum să turnăm beton sau să instalăm geamuri într-o clădire nouă direct la locul de muncă. Dar, dacă fundaţia nu a fost turnată corect, clădirea riscă să se prăbuşească. Teoria trebuie să le ofere studenţilor acea bază la care pot apela când e nevoie să iniţieze un nou proiect, sau când este necesar să rezolve problemele apărute în timpul dezvoltării proiectului.

R: Considerați că abordarea interdisciplinară și corelarea noțiunilor de la cursuri din diverse arii (biologie, fizică, matematică) sunt esențiale pentru un viitor specialist în domeniul biologiei?

C.P: Absolut. În clipa de față, biologia este un domeniu multidisciplinar. În trecut, ştiinţele vieţii s-au bazat foarte mult pe observaţii şi descrieri ale unor fenomene/entităţi biologice. În prezent, însă, ştiinţele vieţii încearcă să explice fenomenele observate, iar fără chimie, fizică şi matematică nu putem identifica mecanismul responsabil pentru un anumit fenomen observat. Dacă ne aruncăm o simplă privire peste publicaţiile de top în domeniul ştiinţific, majoritatea sunt interdisciplinare. Majoritatea inovaţiilor medicale și tehnologice necesită, de asemenea, echipe multidisciplinare, care nu pot comunica fără cunoştinţe minime în ariile adiacente (chimie, fizică, matematică).

Eu încerc, de fiecare dată, să corelez noțiunile pe care le transmit cu cele pe care studenții le dobândesc la alte discipline. Nu poți, de exemplu, să înțelegi mecanismul vederii sau procesul de fotosinteză dacă nu faci apel, pe lângă cunoștințele de biologie/anatomie, și la cunoștințele de fizică, cinetică chimică, chimie organică. Abordarea interdisciplinară și corelarea noțiunilor contribuie hotărâtor la înțelegerea proceselor și mecanismelor biologice și facilitează utilizarea lor în rezolvarea diferitelor probleme teoretice și practice.

R: Să discutăm despre relația dvs. cu studenții. Cum ați caracteriza generațiile actuale de studenți?

C.P.: Eu cred că am o relație deosebită cu studenții pentru că încerc de fiecare dată să îi conving că suntem parteneri în actul didactic. Îmi amintesc ce mult a contat pentru formarea mea relația deosebită pe care am avut-o cu unii dintre profesorii mei. Cel mai important aspect în relația cu studenții îl constituie comunicarea, găsirea modalităților de a te face înțeles și talentul de a le înțelege nevoile, cerințele, așteptările. Studenții m-au ajutat în foarte mare măsură să devin profesorul de astăzi, să îmi dezvolt capacitatea de a explica, de a transmite clar noțiunile, de a le dezvolta abilitățile.

Este dificil însă să caracterizezi în câteva cuvinte o generație. Există o mare diversitate în ceea ce privește nivelul de pregătire cu care vin din liceu. Acest lucru face dificil actul predării – trebuie să găsești calea de a te face înțeles de cei cu o pregătire mai slabă fără ca cei foarte bine pregătiți să se plictisească. Lucrul diferențiat și temele de dificulate diferită propuse pentru studiul individual și la orele de laborator și de pregătire suplimentară, reprezintă singura soluție în aceste situații. Sunt însă și unele trăsături comune celor mai mulți dintre studenții generațiilor actuale – sunt empatici, deschiși, curioși și în același timp sensibili, obosesc ușor. Pregătirea pe parcurs este necesară tocmai pentru a nu-i obosi peste măsură în sesiune. Sunt mult mai angajați în activități de voluntariat decât generațiile noastre, manifestă mai mult interes pentru activitățile culturale. Dar trăsătura definitorie este înclinația deosebită pentru tehnologia informației și comunicațiilor. Sunt familiarizați de mici cu mijloacele digitale, folosesc cu ușurință platformele de comunicare și preferă să obțină informația științifică pe această cale. Eu sunt însă de părere că nimic nu poate înlocui cu succes relația directă student-profesor pentru că aceasta nu se rezumă la simpla transmitere a informațiilor științifice sau de orice altă natură.

R: Având în vedere faptul că sunteți decan al Facultății de Biologie și sunteți implicată în diferite activități „administrative”, considerați că este necesar ca mediul academic să țină pasul cu trendurile „impuse” de societatea 2.0?

C.P.: Mediul academic trebuie, într-adevăr, să ţină pasul cu trendurile societăţii actuale, fără să devină sclavul lor. De exemplu, nu sunt de acord cu mentalitatea de la începutul secolului XX, care încuraja izolarea mediului academic în „turnul de fildeş” pentru a evita distragerea cercetătorului de către mondenitate, sau „poluarea” intereselor lui cu probleme practice. O asemenea izolare este probabil responsabilă pentru actuala lipsă de încredere pe care membrii societăţii o au faţă de experţii în domeniu (mişcarea anti-vaccin, mişcarea care neagă efectele modificărilor climatice la nivel global etc.).

Societatea 2.0 promovează un sistem descentralizat şi cred că mediul academic trebuie, de asemenea, să faciliteze accesul membrilor non-academici la informaţiile colectate de către specialişti. Folosirea unui limbaj accesibil pentru non-specialişti ar trebui, de asemenea, încurajat. În acelaşi timp, nu cred că este cazul să ne aliniem cu fiecare trend emergent. De exemplu, reţelele de socializare moderne precum Facebook, Twitter sau blogurile sunt un mediu util de comunicare şi promovare a mediului academic și pot fi utilizate pentru a clarifica concepte academice pentru o audientă formată din nespecialişti, dar asta nu înseamnă că trebuie să abuzăm în folosirea acestor metode de comunicare pentru a fi trendy.

R: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru cursuri?

C.P.: Eu folosesc mai multe metode pentru a trezi interesul studenților pentru materia predată. În primul rând, țin cursuri interactive, care pun accentul pe implicarea studentului în fiecare etapă a predării. Încerc să îi antrenez în explicarea unor procese, îi ghidez prin întrebări ajutătoare să ajungă la răspunsul corect  și îi încurajez să pună întrebări în cadrul cursului dacă au nelămuriri. Utilizez cu atenție metode moderne de comunicare. De exemplu, studenţii apreciază adesea un mic montaj/film de scurtă durată, care ilustrează un mecanism de reacție sau un experiment pe care nu îl putem reproduce în laborator, dar care este important pentru înțelegerea unor concepte. Folosirea mijloacelor tehnice moderne – proiecții video, smartboard, modelare moleculară, modelare matematică – sunt foarte utile în menținerea atenției studenților pe parcursul unui curs.  Încerc să creez conexiunea celor predate cu lumea reală pentru a da posibilitatea studenților de a înțelege mai bine de ce sunt necesare noțiunile predate. Îmbunătățirea capacității lor de a înțelege face procesul învățării mai atractiv și mai productiv și pentru aceasta au nevoie de conexiuni cu noțiuni predate la alte discipline. Scopul pe care îl urmăresc în actul predării este cel de a stimula capacitatea studenților de a analiza informația și de a o aplica în cazurile reale din viață.

R: În loc de încheiere, vă rugăm să transmiteți un mesaj pentru organizatorii celei de-a doua Gale a Premiilor Senatului Universității din București.

C.P.: Le doresc organizatorilor acestui eveniment mult succes în organizarea edițiilor viitoare! Sper ca acest proiect să fie urmat de o creștere a entuziasmului comunității noastre academice în toate activitățile ce se vor desfășura, de obținerea unor rezultate cât mai bune în plan științific și didactic. Cred că astfel de evenimente contribuie la întărirea coeziunii marelui colectiv al Universității din București și reprezintă o modalitate de a face cunoscute rezultatele colegilor noștri și un imbold pentru afirmarea valorilor adevărate.

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.