fbpx

„Sunt într-un continuu proces de învățare și pe zi ce trece descopăr noi valențe ale unor noțiuni, noi abordări sau viziuni în Geografie și Hidrologie” – interviu cu Gabriela Adina Moroșanu

„Sunt într-un continuu proces de învățare și pe zi ce trece descopăr noi valențe ale unor noțiuni, noi abordări sau viziuni în Geografie și Hidrologie” – interviu cu Gabriela Adina Moroșanu

În cadrul celei de-a patra Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2020, Gabriela Adina Moroșanu a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de doctorat în domeniul Științele Vieții și Pământului și, totodată, Marele Premiu, pentru „Cea mai bună lucrare de doctorat”.

Lucrarea, intitulată „La dynamique hydro-sédimentaire du bassin de la rivière Jiu. Approche systémique et multi-échelle” („Dinamica hidro-sedimentară a bazinului râului Jiu. Abordare sistemică și multiscalară”), a fost realizată în cotutelă și a fost coordonată de doi profesori, prof. univ. dr. Liliana Zaharia, cadru didactic al Facultății de Geografie a UB (Școala Doctorală „Simion Mehedinți – Natură și Dezvoltare Durabilă”) și prof. univ. dr. emerit Philippe Belleudy, cadru didactic al Universității Grenoble Alpes (Institutul de Geoștiințe ale Mediului-Școala Doctorală “Terre, Univers, Environnement”).

În prezent, Gabriela Adina Moroșanu lucrează ca asistent cercetător la Institutul de Geografie al Academiei Române și predă Hidrologie la Facultatea de Geografie a UB.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de doctorat ample, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare ne vorbește chiar Gabriela Adina Moroșanu.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de doctorat” și, totodată, Marele Premiu, pentru „Cea mai bună lucrare de doctorat”. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Gabriela Adina Moroșanu: Am participat la această competiție, inițial, la inițiativa coordonatoarei tezei mele de doctorat, prof. univ. dr. Liliana Zaharia, iar ulterior din convingere proprie și din curiozitate. La capătul unui parcurs destul de istovitor, în urma căruia a rezultat o lucrare amplă care abordează o problematică pe cât de complexă, pe atât de dificil de abordat exhaustiv, am considerat că rezultatele obținute ar merita să fie supuse unei comisii interdisciplinare la nivelul întregii Universități din București.

Încă de la început, această teză a reprezentat pentru mine o reală provocare metodologică și chiar s-a dovedit a fi o „activitate de anduranță”, între cele două meridiane ale școlilor doctorale de la Grenoble și de la București. A fost o luptă a cărei izbânzi poate că am fi perceput-o noi într-un mod subiectiv fără să o trecem prin filtrul exterior al unui concurs.

Obținerea premiului a fost o adevărată surpriză pentru mine, întrucât eu sunt destul de pesimistă în ceea ce mă privește și mereu am impresia că ceea ce ofer eu nu este ceea ce caută alții.

R.: Cercetarea dumneavoastră, „La dynamique hydro-sédimentaire du bassin de la rivière Jiu. Approche systémique et multi-échelle” („Dinamica hidro-sedimentară a bazinului râului Jiu. Abordare sistemică și multiscalară”) a fost coordonată de doi profesori, prof. univ. dr. Liliana Zaharia, cadru didactic al Facultății de Geografie a UB (Școala Doctorală „Simion Mehedinți – Natură și Dezvoltare Durabilă”) și prof. univ. dr. emerit Philippe Belleudy, cadru didactic al Universității Grenoble Alpes (Institutul de Geoștiințe ale Mediului-Școala Doctorală “Terre, Univers, Environnement”). Spuneți-ne, pe scurt, care au fost pașii pe care i-ați urmat pentru redactarea lucrării și cum e să realizezi o teză de doctorat în cotutelă? A existat vreodată o situație în care cei doi coordonatori să aibă viziuni diferite asupra unui subiect și să fiți îndrumată diametral opus? În acest caz, cum ați procedat?

G.A.M.: Încă de când eram la facultate, mi-am dorit să realizez o teză de doctorat în cotutelă cu o universitate din Franța. Simțeam atunci o atracție pentru limba și cultura franceză și, în plus, cunoșteam profesori care urmaseră un astfel de parcurs bilateral România – Franța.

În timpul masterului, am tot căutat oportunități să ajung în Franța și chiar fusesem acceptată la un master la Universitatea Paris 7, dar am renunțat în ultima clipă. Ar fi însemnat să îngheț ultimul an de master aici și aș fi fost nevoită să amân admiterea la doctorat, doar ca să îmi trăiesc prematur „visul francez”.

În anul II de master am început să caut profesori coordonatori. Într-un final, printr-un colaborator al prof. univ. dr. Liliana Zaharia, l-am cunoscut și pe cel care urma să îmi devină „director” de teză din partea franceză, prof. univ. dr. Philippe Belleudy. Am înaintat o propunere de teză pentru concursul de burse ale Guvernului Francez, care a fost acceptată de profesorul Belleudy, după care a fost analizată și de către o comisie interdisciplinară a Institutului Francez de la București. Abia după ce am primit bursa a început „greul” tezei de doctorat, și nu mă refer numai la partea științifică, ci mai degrabă la latura administrativ-financiară, chiar ideologică, a acestei colaborări.

Redactarea tezei în forma finală a început destul de târziu, cred că în anul III. Până atunci, am urmat multe cursuri de formare în cadrul celor două universități (atât științifice, cât și transversale și de inserție profesională), am citit mult, mi-am schimbat de câteva ori metodologia (nu și abordarea generală), am trăit dezamăgiri și revelații și am căutat colaborări la noi în țară sau în străinătate, pentru a-mi rezolva problemele științifice. Poate pare de necrezut, dar studenția la Universitatea Grenoble Alpes m-a ajutat mai mult în a-mi clarifica ce vreau să fac după doctorat, pe ce piste nu vreau să merg, ce ar fi potrivit sau nu să cercetez cu mijloacele limitate de care dispunem în România și, în definitiv, să îmi întăresc convingerea că vreau să mă întorc în țara mea.

În ceea ce privește viziunea asupra tezei mele, sau mai bine spus, viziunile celor doi profesori coordonatori, cred că la această întrebare pot răspunde fără doar și poate că au fost de cele mai multe ori diferite. A nu se înțelege, însă, că nu a existat consens în ceea ce privește intențiile bune de a mă susține în a termina cu brio teza de doctorat. Diferențele au pornit de la specializările celor doi, doamna profesoară Liliana Zaharia fiind geograf hidrolog, ca și mine, iar domnul profesor Philippe Belleudy, inginer hidrotehnician. Inițial, am crezut că formarea dumnealui va fi acea piesă de puzzle care lipsea din pregătirea mea, eu fiind nesigură că dețin competențele tehnice necesare unui adevărat hidrolog.

Pe parcurs, au intrat în joc și diferențele în ceea ce privește sistemele educaționale și, dacă vreți, chiar socio-culturale, între cei doi coordonatori, ba chiar între cele două universități, dacă ar fi să luăm în considerare și echipa extinsă de cercetare, comisiile de doctorat și personalul administrativ. Îmi aduc aminte că treceau luni întregi în care nu puteam avansa cu mai nimic, deoarece fiecare își dorea ceva diferit de la teza mea, eu îmi doream, poate, altceva, iar întrebările mele ideologice și metodologice rămâneau tot fără răspuns.

De rezolvat, cred că s-a rezolvat cumva totul cu încheierea tezei. În anul 2019, sub presiunea ambelor școli doctorale, a fost necesar să pun cap la cap tot ce am considerat eu că trebuie să se regăsească în teză, alături de tot ce mi-au recomandat cei doi coordonatori. Acesta este și motivul principal pentru care a ieșit o teză amplă, simetrică, formată din două părți (abordare sistemică versus abordare multiscalară a dinamicii hidro-sedimentare), tocmai ca să satisfac așteptările celor trei părți, incluzându-mă și pe mine aici. Nu am știut cum altfel să rezolv dilema, decât tratând integral și transdisciplinar toate punctele discutate de-a lungul timpului.

R: Care a fost motivația alegerii acestei teme din domeniul Hidrologie? Având în vedere că este un studiu complex, o actualizare a unei baze de date în domeniu, a cărei importanță a fost neglijată de specialiști, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu?

G.A.M.: Problematica dinamicii hidro-sedimentare a unui sistem fluvial este una într-o continuă evoluție. Mulți cercetători și gestionari ai bazinelor hidrografice încearcă de zeci de ani să găsească răspunsuri la întrebarea despre sursa sedimentelor fine. Le vedem în albii, pe maluri, transportate în suspensie în coloana de apă, dar nu percepem adevărata dimensiune a problemei: legătura cu zonele sursă care sunt marcate de procese erozionale (pe versanți, la baza lor la contactul cu văile, sau în albii), cu evenimentele pluvio-fluviale severe (ploi torențiale și viituri) care dislocă, pun în mișcare și depun cantități enorme de material aluvionar, sau perspectiva sedimentelor fine ca vehicul de substanțe organice și anorganice, uneori purtătoare de particule poluante. Toate aceste aspecte fac parte din „viața” unui bazin fluvial, care funcționează după anumite legități, într-un ritm propriu.

Titlul tezei, „Dinamica hidro-sedimentară a bazinului râului Jiu. Abordare sistemică și multiscalară”, oglindește aceste dimensiuni enumerate anterior și oferă deschiderea către un întreg sistem, dar și opțiunea de a-l studia la anumite scări spațio-temporale. Râul Jiu a fost destul de puțin studiat până acum, singurul care s-a preocupat temeinic fiind profesorul Constantin Savin, „părintele râurilor oltenești”. Cercetătorul nu a apucat, din păcate, la nivelul anilor 2000, când și-a scris ultima carte, să detalieze dinamica fluxurilor solide, dar a semnalat contribuția sedimentară a râului Jiu în contextul general, dunărean.

La toate acestea, s-ar mai adăuga componenta antropică a funcționării sistemului hidro-sedimentar al bazinului râului Jiu, care m-a intrigat încă de la început și mi-a dat imboldul de a căuta soluții extra-geografice pentru dezlegarea „misterului” surselor sedimentelor: industria carboniferă.

Pentru a mă referi la cea de-a doua parte a întrebării dumneavoastră, baza de date folosită este atât de ordin geografic și hidrologic (materiale cartografice, serii de date hidrologice), cât și de altă natură. Pentru datele hidrologice cred că am așteptat cel mai mult, dar am reușit să obțin o parte din ceea ce îmi trebuia și sunt recunoscătoare instituțiilor hidrologice de la noi din țară pentru deschiderea lor. Totuși, pentru a înțelege ce fel de sedimente sunt transportate, se depun intermediar în albii, sau se acumulează pe maluri, am căutat laboratoare în cadrul cărora să mă formez și să pot determina conținutul de cărbune, de metale grele, de materie organică (de altă natură decât cea cărbunoasă) etc. Fiind, însă, un bazin foarte mare și complex din punct de vedere geologic și geomorfologic, timpul și resursele financiare nu mi-au permis să prelevez un număr foarte mare de eșantioane. Cele câteva zeci pe care le-am analizat în cadrul tezei doar au deschis calea unor astfel de cercetări la granița dintre geografie-hidrologie și științe/ramuri științifice precum geochimia, petrologia organică, colorimetria. Pe viitor mi-aș dori să pot extinde baza cunoașterii bazinului Jiului și să prelevez noi probe, dar voi merge cu siguranță țintit, în sub-bazine sau în zone sursă în care am găsit informație concludentă în cercetările anterioare.

R.: Care au fost criteriile în baza cărora v-ați ales perimetrul geografic analizat?

G.A.M.: În primul rând, m-am orientat spre un bazin din zona mea de proveniență, eu fiind craioveancă. Atât la teza de licență, cât și la cea de master, am lucrat „pe râuri oltenești” și am considerat că merită să extind cercetările la doctorat la nivelul întregului bazin al râului Jiu.

În al doilea rând, în ciuda complexității lui, bazinul Jiului nu a prea fost studiat și s-a neglijat mult timp aportul lui hidro-sedimentar către Dunăre. Nu mai vorbesc de amenajările hidrotehnice care îi modifică regimul de scurgere, sau de activitățile de exploatare și prelucrare a cărbunelui, al căror impact a fost menționat de câțiva autori până acum, dar nu îndeajuns de înțeles la diferite scări spațio-temporale.

R: Când ați început să lucrați la teză, cât de mult timp a necesitat documentarea, munca de teren și ce dificultăți ați întâmpinat?

G.A.M.: Munca de documentare a început și s-a sfârșit odată cu teza. Îmi aduc aminte că în primul an de doctorat nu aveam unde să lucrez și să citesc și mergeam aproape în fiecare zi la sala de periodice a bibliotecii noastre, de la Facultatea de Geografie. În general, în țările occidentale am observat că se pune accentul pe formatul „numérique”, digital, iar pe mine nu mă prinde neapărat. La Grenoble, am continuat documentarea, obișnuiam să îmi printez sute de pagini de articole științifice și plănuiam să le devorez și să găsesc abordările de care aveam nevoie la teză.

Documentarea specifică, pe puncte sau capitole de interes, cred că a început prin a doua jumătate a anului II, când începusem să îmi caut laboratoare gazdă pentru prelucrarea probelor sedimentare și trebuia să mă familiarizez cu procedurile metodologice. Ulterior, în faza finală de redactare, în anul 2019, am revenit la multe dintre lucrările pe care doar le răsfoisem sau la care scrisesem „fișe de lectură” în anul I, pentru a-mi completa capitolele tezei, în special partea „monografică” a ei, despre caracteristicile bazinului Jiu, sau pentru a-mi descrie pașii de lucru în laborator.

În ceea ce privește munca de teren, dificultățile întâmpinate au constat în lipsa finanțării pentru deplasări, în necunoașterea foarte bună a bazinului (ca potențial științific), care făcea ca în primele dăți să merg mai mult orbește și să fac observații și prelevări în puncte stabilite pe hartă, precum și lipsa unei echipe care să mă asiste. Am beneficiat de câteva ori de prezența domnilor profesori coordonatori, cărora le mulțumesc enorm, precum și de a altor profesori colaboratori din România (mulțumiri speciale doamnei lector Gabriela Ioana-Toroimac), Franța sau Croația, dar mi-ar fi plăcut să avem timpul și resursele financiare necesare să „zăbovim” mai mult acolo, să explorăm mai adânc bazinul râului Jiu.

R: Ce metode de cercetare ați folosit, având în vedere că aveți în cuprins un număr însemnat de suporturi grafice și cartografice? Cum a reușit un doctorand să aibă acces la astfel de tehnologii inovative, folosite cu precădere în proiecte de cercetare internaționale, susținute financiar prin granturi? Care este gradul de certitudine pe care-l oferă în ceea ce privește informațiile furnizate?

G.A.M.: Metodele de cercetare utilizate în lucrarea mea de cercetare au fost diverse: a) geografice generale, pentru caracterizarea integrată a bazinului râului Jiu, pentru determinarea pe suporturile cartografice sau pe teren a unor posibile surse de sedimente; b) GIS, în sprijinul observațiilor și analizelor geografice generale, dar și orientate spre analize specifice de conectivitate sedimentară, procese geomorfologice și multifactoriale, în vederea identificării factorilor fizico-geografici și antropici care contribuie la individualizarea unor zone sursă a sedimentelor; c) hidrologice, pentru caracterizarea regimului hidro-sedimentar al râurilor, dar și în abordarea la scara viiturilor, responsabile de transportul și depunerea aluviunilor, pentru elaborarea indicatorilor de viitură; d) de teren și de laborator (din domeniul petrologiei organice, al geochimiei, al sedimentologiei, opticii), pentru a analiza conținutul sedimentelor fine prelevate, în special pentru speciația cărbunelui (huilă versus lignit), pentru căutarea unor elemente de trasaj sedimentar din grupa mineralelor grele și a lantanidelor, sau pentru datarea sedimentelor depuse pe un mal acumulativ din bazinul inferior al Jiului.

Materialele grafice și cartografice rezultate au fost alese ca să însoțească informația textuală. Am încercat să le diversific cât pot de mult și să le prezint la o calitate cât mai bună.

Cum am reușit să aplic aceste tehnologii? Bătând din poartă-n poartă. Nu am dispus de finanțări pe proiect, în afara proiectului AMIPAHYR, de mobilitate, finanțat de AUF, prin IFA. Dar acesta doar mi-a asigurat câteva deplasări suplimentare pe teren sau la Grenoble, nu și accesul la laboratoare. Pentru toate celelalte activități, am lucrat în cadrul laboratorul Institutului de Geoștiințe ale Mediului al Universității Grenoble Alpes (colorimetria și analiza de imagine a sedimentelor) și la cel de Geografie al Academiei Române (pregătirea probelor: uscare, granulometrie) sau am contactat eu personal cercetători din România și din alte țări (Italia, Polonia, Franța), în încercarea de a răspunde unor întrebări metodologice.

Uneori am găsit sprijin, chiar la costuri modice pe care le-am suportat eu sau pentru care am solicitat mici ajutoare financiare de tipul mini-proiectelor de cercetare finanțabile (bursele Labex sau Ceepus), alteori nu s-a deschis nicio ușă. M-au primit fără să ceară nimic în schimb, căci au înțeles că este o teză low cost, dar totuși, cu un bun potențial științific.

R: Care sunt concluziile cercetării dvs. și în ce fel impactează studiile în domeniu? Ce deschidere există spre acest domeniu în spațiul românesc, dar și în cel european, și cum ați putea explica pentru publicul larg posibilele aplicații ale acestei cercetări?

G.A.M.: Pe scurt, concluziile tezei ar fi următoarele: fluxurile de sedimente fine din bazinul râului Jiu au un comportament destul de greu predictibil. Fiind un râu de origine carpatică, ne-am putea aștepta ca aluviunile să poarte amprenta rocilor dure din sectorul superior, dar în realitate, materialele aluvionare care ajung să se depună în zonele de stocaj intermediar sau final din sectorul inferior sau să fie preluate mai departe de Dunăre sunt mai degrabă rezultatul remobilizării la viituri a unor depozite neconsolidate din albie, sau de la baza versanților.

Conectivitatea sedimentară între sursele potențiale (în general, alunecările de teren și malurile instabile) și albiile râurilor nu este una foarte mare, așa cum am crezut la început, dar se particularizează modele spațiale diferite între cele două perioade de exploatare a cărbunelui, cea de dinainte de anii 1980 și cea apropiată de prezent. Prin analize GIS s-a putut observa formarea unor noi zone sursă a sedimentelor, în apropierea perimetrelor de extracție a cărbunelui, îndeosebi în bazinul Motru – Rovinari (naturale – versanți decopertați sau antropice – halde de steril). În bazinul Petroșani, situația este „controlată” de gestiunea uneori deficitară a acestei resurse, cărbunele fiind spălat direct în albia Jiului sau a afluenților săi. La toate acestea, am putea adăuga și ritmurile diferite de „producere” a sedimentelor fine, facilitate în timpul viitorilor celor mai mari, dar cu contribuții neomogene din partea sub-bazinelor hidrografice.

Ca piste de lucru pe viitor, ar fi de menționat abordarea hidrologică la scara viiturilor, prin intermediul indicatorilor propuși și calculați (timpul scurt și lipsa datelor hidrologice nepermițându-mi să îmi extind analiza în afara perioadei 2001-2014), utilizarea cărbunelui ca trasor sedimentar (prin diferitele metode de laborator), cercetarea conectivității sedimentare și a modului de funcționare a unor zone sursă identificate cu ajutorul altor trasori sedimentari (lantanide, metale grele) și integrarea, în final, a unor astfel de preocupări interdisciplinare în planurile de management bazinal. Ceea ce mi-aș dori pe viitor ar fi să se poată face uz de particularități de acest tip ale unor bazine hidrografice, pentru o mai bună cunoaștere a modului de funcționare a fluxurilor hidro-sedimentare. Am fost departe de a aduce un răspuns concret în teză la întrebarea privind sursa exactă a sedimentelor și consecințele depunerii lor cu diferite încărcături organice și anorganice, dar consider că astfel de încercări de îmbinare a elementelor din diferite științe ne-ar apropia mai mult de nivelul la care se realizează cercetările la nivel internațional. Mai ales în ceea ce privește colaborarea dintre instituțiile de cercetare și cele de gestiune a resurselor de apă.

R: Pornind de la ipoteza că încălzirea globală și schimbările climatice determină o creștere considerabilă a frecvenței inundațiilor și a daunelor asociate acestora, din punctul dvs. de vedere, care ar putea fi soluțiile pentru adaptarea la acestea?

G.A.M.: Sunt mulți factori care intră în joc și nu știu dacă e suficient doar să blamăm efectele schimbărilor climatice ca răspunzătoare pentru creșterea frecvenței inundațiilor. Depinde foarte mult și de nivelul nostru de conștientizare a acestor fenomene de risc. Viituri importante, cu efecte de tipul inundațiilor catastrofale, au fost și în trecut, când încă nu se punea problema încălzirii globale. În fapt, noi contribuim activ la accentuarea acestor riscuri, pentru că nu mai respectăm natura. Ne construim locuințe și dependințe cât mai aproape de râuri, ignorăm avertizările meteorologice sau potențialul natural de revărsare al unui râu și încercăm totodată să îl controlăm construind infrastructuri.

Soluțiile țin, așadar, de noi toți, de modul cum percepem comuniunea cu natura, de modul cum gestionăm teritoriul și cum folosim informațiile din trecut (de exemplu, cunoștințele anterioare despre evenimente hidrologice devastatoare în zona în care trăim) pentru a adapta soluțiile actuale. O mai bună memorie a riscului la inundații (în Franța există chiar o lege în acest sens, iar oamenii care trăiesc în astfel de zone expuse sunt sensibilizați și participă activ la creșterea gradului de reziliență), o colaborare mai sinceră și eficientă între companiile private și instituțiile de stat care se ocupă de construirea și gestionarea proiectelor hidrotehnice sau de implementarea măsurilor structurale pentru reducerea riscului la inundații, pe de-o parte, și comunitățile umane, utilizatorii resurselor hidrice, pe de altă parte. Dar dincolo de toate aceste aspecte instituționale, care se cunosc de mult timp, sunt convinsă că măsurile orientate spre informare și spre educarea cetățeanului sunt, poate, cele mai subtile și eficace uneori.

R: Ce v-a apropiat de acest domeniu? Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

G.A.M.: Nu mai țin minte exact când am decis că voi urma hidrologia, dar știu că, încă din primul an, îmi doream să găsesc o ramură a geografiei de care să nu mă plictisesc niciodată și care să îmi ofere satisfacție și motivația necesară continuării studiilor, chiar și atunci când aveam să dau de greu sau să fiu dezamăgită. Îmi plăceau cam toate materiile și nu puteam decide decât prin prisma unor criterii suplimentare. Între acestea, ideea de profesor mentor cred că a fost centrală, întrucât voiam să urmez un domeniu în care să mă și regăsesc alături de profesori, cu care să fiu pe aceeași lungime de undă, dacă se putea 100%.

În anul I de licență nu știam încotro voi merge și nici nu aveam timp să mă gândesc. Urmam și cursurile Facultății de Drept și abia aveam timp să respir. Încercam, totuși, să găsesc o materie de care să îmi fie drag și care să fie predată de profesori cu care mă vedeam colaborând pe viitor. Am admirat mulți profesori și le sunt recunoscătoare tuturor pentru ceea ce am învățat de la dânșii, dar cred că am simțit o conexiune mai puternică cu doamnele profesoare Liliana Zaharia și Gabriela Ioana-Toroimac.

R.: Ce ați recomanda unui viitor student al Facultății de Geografie? Ce v-ar fi plăcut să știți înainte să urmați această facultate?

G.A.M.: I-aș recomanda să intre la cursuri, mai ales acum în sistem online, să vadă ce se predă mai exact. Majoritatea studenților aleg Facultatea de Geografie din alte considerente, crezând că este o opțiune mai ușoară și mai distractivă față de domenii mai tehnice sau care țin de pasiune și arte, dar constată destul de repede că lucrurile nu stau neapărat așa. Deși pare ușor de abordat, domeniul geografiei este foarte vast și provocator, atât din punct de vedere științific, cât și din perspectiva pregătirii pe care trebuie să o ai ca să excelezi în carieră. Eu sunt într-un continuu proces de învățare, și, pe zi ce trece, descopăr noi valențe ale unor noțiuni, noi fațete ale unor metode, noi abordări sau viziuni în Geografie și Hidrologie. De aceea, aș recomanda viitorilor studenți să se documenteze bine înainte să decidă dacă vor sau nu să urmeze Facultatea de Geografie. Mi-ar plăcea să văd mai mulți viitori studenți geografi ajunși aici din vocație și din pasiune, nu din lipsă de alte opțiuni.

La a doua întrebare nu cred că am un răspuns, întrucât știam destul de multe despre Facultatea de Geografie și acest domeniu încă din perioada liceului. Participasem la olimpiade și știam ce urma să studiez. Poate m-a luat prin surprindere, într-adevăr, complexitatea unor materii pe care nu avusesem ocazia să le studiez bine în timpul liceului, sau nivelul de tehnicitate la care a ajuns geografia, prin prisma sistemelor informaționale geografice.

R.: Ce ne puteți povesti despre traseul dvs. profesional de după finalizarea lucrării de doctorat? Aveți în plan să urmați și studii postdoctorale? Care sunt cele mai importante proiecte la care lucrați în prezent?

G.A.M.: După susținerea tezei de doctorat, în anul 2020, aș putea spune că „am reînceput să trăiesc”, tot geografic, dar la un alt pas. Preocupările rămân în continuare în sfera academică: cercetare și activitate didactică. În prezent lucrez ca asistent cercetător la Institutul de Geografie al Academiei Române și predau Hidrologie la Facultatea de Geografie a UB. Desfășor un proiect de cercetare pe tema conectivității sedimentare, cu obiectivul de a valida pe teren și prin soluții de teledetecție anumite „zone roșii” în relația surse de sedimente – procese geomorfologice – rețea hidrografică. Pe lângă acesta, încerc să finalizez câteva cercetări care au rămas încă neconcluzionate în anumite capitole ale tezei, în special cele care țin de analizele de laborator, pe care a trebuit să le realizez de cele mai multe ori în timp record, neavând răgazul să le prelucrez cum mi-aș fi dorit.

Sunt mai multe piste de cercetare pe care am pornit în cadrul tezei și mi-ar plăcea să urmez o parte din ele: influența activității miniere asupra dinamicii hidro-sedimentare, studiile hidrologice la scara viiturilor, ca vehicul de sedimente fine, cercetarea mai amănunțită a unor zone sursă spre care nu am avut timpul și posibilitatea financiară să mă îndrept, impactul balastierelor asupra proceselor de albie.

În paralel, sunt preocupată și de formarea studenților și de orientarea lor profesională, organizând diferite activități de pregătire și consiliere pe care le desfășor pe cont propriu sau în cadrul unor asociații științifice și comitete de lucru ale tinerilor geografi.

SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.


Cine suntem
Site-ul este deținut și administrat de Universitatea din București cu sediul în Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București. Pentru a urmări mai ușor informațiile, trebuie să știţi că ne putem referi la instituția noastră folosind termenii „Universitatea din București”, „nouă”, „nostru” etc, iar la tine, ca utilizator și vizitator al site-ului, folosind termenii „utilizator”, „dumneavoastră”, etc. Această politică descrie informațiile pe care le colectăm atunci când vizitați www.unibuc.ro. Prin utilizarea acestui site web, sunteți de acord cu colectarea și utilizarea informațiilor dumneavoastră personale (în cazul în care acestea sunt furnizate) în conformitate cu această politică. Site-ul poate conține legături către și de pe site-uri web. Dacă urmați un link către oricare dintre aceste site-uri web, rețineți că acestea au propriile politici de confidențialitate. Universitatea București nu are nicio responsabilitate sau răspundere pentru aceste politici sau modul în care aceste site-uri web își gestionează datele. Verificați aceste politici înainte de a trimite orice informații personale acestor site-uri.
Informațiile colectate şi durata de stocare
În cazul în care utilizați site-ul nostru, vom colecta și procesa următoarele date personale despre dumneavoastră:
  • Informații pe care ni le oferiți atunci când completați un formular web sau solicitați trimiterea newsletter-ului. Informațiile pe care ni le furnizați pot include numele, adresa de e-mail, numărul de telefon, etc.
  • Informatiile pe care ni le oferiti in formularul de solicitare de informatii publice (ex. nume, prenume, e-mail) sunt colectate conform Legii nr. 544/2001
  • Informații pe care le colectăm despre dumneavoastră, prin intermediul fişierelor cookie pe care le folosim, în momentul în care accesați site-ul nostru. Pentru detalii suplimentare, consultați informarea privind cookie-urile.
Stocarea datelor de natură personală se realizează pe servere situate în România, atâta timp cât avem consimțămȃntul dumneavoastră.
Cum utilizăm datele personale pe care le furnizați sau le colectăm
Folosim datele personale despre dumneavoastră în următoarele moduri:
  • datele personale furnizate de dumneavoastră prin formularele noastre web vor fi folosite în scopul procesării cererilor dumneavoastră. Prin trimiterea solicitării sunteți de acord cu prelucrarea datelor dumneavoastră de către Universitatea din București.
  • în cazul în care sunteți de acord cu primirea de informații prin newsletter, vă vom trimite noutǎți despre următoarele subiecte:
  • informații despre evenimentele şi activităţile organizate în cadrul Universităţii din Bucureşti
  • informațiile tehnice pe care le colectăm prin utilizarea cookie-urilor vor fi utilizate în scopurile stabilite în “Informarea privind cookie-urile”.
Transferuri internaționale
În vederea oferirii serviciului de newsletter, datele dumneavoastră de identificare și contact sunt transmise către MailerLite, cu sediul în Lituania. Detalii privind măsurile de protectie a datelor adoptate de către MailerLite se găsesc la adresa https://www.mailerlite.com/terms-of-service  şi pe site-ul https://www.privacyshield.gov/welcome Site-ul nostru web utilizează Google Analytics, un serviciu pentru analiza web, precum şi Google Adwords, furnizate de Google. Google Analytics utilizează fișiere de tip cookie pentru a ajuta un anumit site web să analizeze modul în care utilizați respectivul site web. Informațiile generate de fișierele de tip cookie cu privire la utilizarea de către dumneavoastră a site-ului web vor fi transmise și stocate de Google pe servere care pot fi localizate în UE, SEE şi/sau Statele Unite. Google va utiliza aceste informații în scopul evaluării utilizării de către dumneavoastră a site-ului web, elaborând rapoarte cu privire la activitatea site-ului web și furnizând alte servicii referitoare la activitatea site-ului web și la utilizarea internetului. De asemenea, Google poate transfera aceste informații către terți în cazul în care are această obligaţie conform legii sau în cazul în care acești terți prelucrează informațiile în numele Google. Google nu va asocia adresa dumneavoastră IP cu alte date deținute de Google. Informații detaliate cu privire la Google și protecția datelor cu caracter personal (inclusiv modul în care puteți controla informațiile trimise către Google) pot fi găsite la: https://policies.google.com/privacy/partners. Din site-ul nostru web puteţi să distribuiţi un articol utilizând un buton de distribuire în reţelele de socializare (de exemplu: Facebook, Twitter, Youtube). Informații detaliate cu privire la protecția datelor cu caracter personal oferită de aceste organizatii pot fi gasite la adresele: https://www.facebook.com/policy.php https://twitter.com/en/privacy https://www.youtube.com/yt/about/policies/#community-guidelines
Accesați datele dumneavoastră personale
Aveți dreptul să cereți o copie a informațiilor deținute de noi  prin formularea unei solicitări de acces. Pentru a solicita o copie a datelor deținute despre dumneavoastră sau pentru a vă actualiza informațiile, contactați Universitatea din București la adresa de e-mail dpo@unibuc.ro. Datele de natură personală deținute de către Universitatea din București sunt supuse condițiilor din Regulamentul UE 679/2016 care oferă persoanelor vizate dreptul de acces la toate tipurile de informații înregistrate, deținute de operatorul de date, sub rezerva anumitor limitări.
Drepturile persoanei vizate
Conform Regulamentului 679/2016 - GDPR, aveţi dreptul de a solicita Universitaţii din București, în calitate de operator de date de natură personală, rectificarea, ştergerea sau restricţionarea prelucrării datelor personale referitoare la dumneavoastră. De asemenea, aveţi dreptului de a vă retrage consimţământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza acestuia, înainte de retragere. Dacă nu mai doriți să primiți newsletter-ul, vă puteţi dezabona prin trimiterea unui e-mail la adresa contact@pr.unibuc.ro sau prin folosirea linkului de dezabonare din cadrul newsletter-ului.
Dreptul de a depune o plângere în faţa Autorităţii de supraveghere
Conform Regulamentului 679 /2016 - GDPR, aveți dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Mai multe detalii se pot obține accesȃnd adresa http://www.dataprotection.ro/.
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Decline all Services
Accept all Services