„Eu mă consider un coleg mai mare al studenților, cu ceva mai multă experiență. Datorită lor, în ciuda trecerii anilor, din punct de vedere mental, m-am simțit și mă simt tânăr” – interviu cu prof. univ. dr. Romeo Popescu, „Profesorul anului” în domeniul Științelor Sociale

În cadrul celei de-a șasea Gale a Premiilor Senatului Universității din București, desfășurată la finalul anului 2022, prof. univ. dr. Romeo Popescu, cadru didactic la Facultatea de Drept a UB, a fost desemnat Profesorul anului în domeniul Științelor Sociale.

Titular al disciplinei Drept civil. Contracte și Drept civil. Succesiuni și liberalități din cadrul programului de studii Drept (ciclu de studii de licență), precum și al disciplinei Donații și testamente din cadrul programului de studii Drept privat (ciclu de studii masterale), laureatului i-a fost acordată în anul 2009 distincția de Profesor Bologna, în semn de recunoștință din partea studenților pentru activitatea sa.

„Modalitatea în care predă cursurile la disciplinele menționate se bucură de un respect și de o apreciere largă din partea studenților săi, care apreciază calitatea informațiilor, a explicațiilor și a exemplelor oferite, stilul său de prezentare și comunicarea cu acesta. Domnul profesor este considerat de studenți drept un model de urmat, o persoană dedicată activității sale didactice și care reușește să transmită principii valoroase”, se arată în nominalizarea sa pentru Premiile Senatului de către mai mulți studenți ai Facultății de Drept a UB.

În plus față de activitatea sa didactică și științifică, profesorul Romeo Popescu a adus contribuții semnificative comunității universitare prin implicarea sa continuă și susținută, mai ales în raport cu Moștenirea Constantin Stoicescu, constituită în vederea sprijinirii studenților merituoși și lipsiți de mijloace materiale. Reprezentând pro bono Facultatea de Drept în numeroase litigii în ultimii 25 de ani, laureatul a contribuit la întregirea financiară și, astfel, patrimonială, a fondului „Constantin Stoicescu”. De asemenea, acesta colaborează în mod constant cu membrii din Consiliul Facultății de Drept a UB, formulând propuneri în vederea actualizării criteriilor și metodelor de acordare a burselor din fondul respectiv.

Despre provocările carierei academice, interacțiunea cu studenții și importanța unor mentori ne vorbește în rândurile următoare chiar Romeo Popescu:

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Profesorul anului 2022” în domeniul Științelor Sociale. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Romeo Popescu: A fost o mare surpriză. Așa cum am declarat și la data primirii distincției, consider că nu am făcut nimic deosebit față de anii anteriori. În fiecare an universitar am încercat să îmi îndeplinesc obligațiile de cadru didactic cât mai bine, dar cred că în anul 2022 studenții au apreciat că este momentul să mă voteze pentru acordarea acestui premiu. Le mulțumesc din suflet minunaților mei studenți, iar obținerea acestei distincții înseamnă foarte mult pentru mine și mă obligă să muncesc cel puțin la fel de mult.

În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și obținerea de noi performanțe?

Categoric, da. Inițiativa este excelentă și trebuie continuată cu consecvență. Cu ocazia acordării premiilor Senatului Universității din București am constatat ex propriis sensibus cât de mare a fost bucuria colegilor care au obținut distincții, cât de frumos s-a vorbit despre fiecare dintre noi, cu câtă căldură ne-au înconjurat Președintele Senatului, Rectorul Universității, prorectorii, directorii de departamente, colegii și studenții care au participat la ceremonie. Astfel de momente înfrumusețează viața academică, sudează colectivele și ne dau forța, nouă și celorlalți colegi, de a ne perfecționa și de a ne mobiliza în vederea obținerii unor rezultate mult mai bune.

R.: Aveți o carieră didactică, juridică și științifică de peste 31 de ani. Există, pe parcursul activității dumneavoastră, un moment pe care îl considerați ca având o relevanță deosebită în evoluția dumneavoastră profesională? În opinia dumneavoastră., contează mai degrabă o anumită înclinație personală sau interacțiunea cu anumiți profesori și direcționarea spre anumite zone de cercetare?

R.P.: Au fost mai multe momente, dar cele la care țin cel mai mult au fost acelea în care studenții m-au desemnat, prin vot, să țin cursul festiv la absolvirea facultății. În perioada 2007-2023 am fost desemnat de 14 ori să țin cursul festiv și sunt foarte mândru de acest lucru. De asemenea, sunt foarte bucuros că am făcut parte din colectivul de cadre didactice care au lucrat la elaborarea noului Cod civil, fiind și responsabilul uneia dintre părțile acestei legi de o mare importanță pentru societatea românească. Nu în ultimul rând, succesele obținute, în calitatea mea de cadru didactic, dar și de avocat, în cadrul litigiilor având ca obiect recuperarea bunurilor ce au constituit moștenirea „Constantin Stoicescu” (a căror valoare va depăși în următorii 4 ani 60 de milioane de euro) m-au făcut să mă simt util facultății și studenților. În opinia mea, evoluția profesională a fost determinată parțial de o anumită înclinație personală (părinții mei au lucrat în învățământul primar, respectiv gimnazial, iar sora mea este profesor de liceu și am învățat multe de la dumnealor), dar foarte multe am avut de învățat de la profesorii mei cu care am colaborat, Francisc Deak și Lucian Mihai, dar și de la alți profesori ai facultății, în special Corneliu Bîrsan, Ada Petrescu, Gheorghe Beleiu, Viorel Mihai Ciobanu, Constantin Mitrache, Avram Filipaș, Emilian Stancu.

R.: Pe lângă activitatea didactică, ați dobândit experiență și în sfera administrativă, fiind prodecan al Facultății de Drept a UB în perioadele februarie 2008-martie 2012, respectiv ianuarie 2014-octombrie 2017. Care sunt cele mai semnificative contribuții și reușite pe care le-ați avut ca membru al colectivului de Conducere a facultății, mai ales că la final de mandat, Asociaţia Studenţilor în Drept și-a manifestat atât recunoștința și aprecierea față de „extraordinara activitate” depusă de dumneavoastră, cât și dorința reîntoarcerii dumneavoastră în echipa de conducere. Inițiativa studenților poate fi consultată aici.

R.P.: În calitatea mea de prodecan am răspuns de probleme administrative și studențești. În acea perioadă au fost modernizate toate sălile de clasă din Facultatea de Drept, etajele I și II din Complexul Studențesc „Mihail Kogălniceanu”, am creat și aplicat un sistem foarte apreciat privind admiterea la facultate și cazările în cămine, am reușit să trecem cu bine peste problemele generate de criza din perioada 2008-2011. Am lucrat în echipă cu domnul prodecan de atunci, conf. univ. dr. Claudiu-Paul Buglea, actualul președinte al Senatului Universității, cu ajutorul căruia am reușit să trec peste multe probleme dificile. De fiecare dată i-am implicat pe studenți și am încercat să le oferim cele mai bune soluții. Am pus mare accent pe transparență și corectitudine și cred că studenții au apreciat acest lucru. Ne-am străduit să găsim cele mai potrivite soluții, iar dacă o problemă nu a putut fi rezolvată, le-am explicat studenților (și, după caz, părinților lor) care sunt motivele pentru care nu putem rezolva acea problemă.

R.: Cum ați descrie legătura dumneavoastră cu studenții de-a lungul timpului? Au existat transformări în timp din acest punct de vedere? Ați devenit pe parcursul anilor mai apropiat de aceștia?

R.P.: În primii ani de activitate am fost puțin cam rigid în relația cu studenții și nu sunt foarte mândru de aceasta. Pentru că eram de vârste apropiate, îmi era teamă să nu îmi pierd „autoritatea la clasă”. De aceea, de multe ori uitam că trebuie să mai și zâmbesc. Treptat am început să mă schimb și să îi tratez pe studenți ca pe niște „oameni în toată firea”, iar eu să mă consider un coleg mai mare, cu ceva mai multă experiență. În permanență i-am tratat cu tot respectul, am încercat să fiu sincer cu ei și să le ofer cele mai potrivite sfaturi. Am devenit mai apropiat de ei, i-am încurajat pe cei care s-au aflat în dificultate, am încercat să îi ajut pe cei aflați într-o stare de vulnerabilitate. Am avut acces la informații privitoare la studenții cu probleme sociale grave și am încercat să îi sprijin cu tot ceea ce a fost posibil.  De un real folos au fost bursele „Constantin Stoicescu”, cu ajutorul cărora mulți studenți au reușit să depășească dificultățile de ordin material din perioada studenției. Îmi amintesc că într-un an universitar au primit sprijin 416 studenți, ceea ce a reprezentat un lucru remarcabil. Le mulțumesc studenților pentru că, datorită lor, în ciuda trecerii anilor, din punct de vedere mental, m-am simțit și mă simt tânăr, de parcă aș avea doar câțiva ani în plus față de ei.

R.: Care este, în opinia dumneavoastră, cel mai bun mod de a menține atenția studenților pentru partea academică, fie că vorbim de cursuri sau de cercetare?

R.P.: În primul rând, profesorul trebuie să își țină personal toate cursurile. Deși am colaboratori foarte valoroși, cursurile mi le țin doar eu. De asemenea, după 31 de ani de activitate didactică, îmi pregătesc fiecare curs la fel ca în primii ani de activitate. Cursurile predate trebuie să fie vii, însoțite de exemple și predate pe înțelesul studenților. La fel cum i se întâmpla tatălui meu pe vremuri, profesor la rândul său, niciodată nu îmi ajunge timpul pentru tot ceea ce am de predat. În al doilea rând, în opinia mea, toți titularii de curs, indiferent de gradul didactic, trebuie să țină cel puțin un seminar. Numai așa putem verifica dacă studenții au înțeles chestiunile mai dificile. În plus, interacțiunea cu studenții este mult mai profundă la seminare decât la cursuri. În al treilea rând, consider că fiecare titular de curs trebuie să pună la dispoziția studenților cursuri scrise, actualizate în fiecare an și îmbunătățite periodic. Nu întotdeauna avem timp să predăm întreaga materie, iar cursurile scrise îi ajută pe studenți în înțelegerea acelor probleme care au fost predate pe scurt.

Sunteți un autor prolific, ați publicat, printre altele, un număr însemnat de articole de specialitate. Având în vedere cele două direcții, preferați mai degrabă munca de cercetare sau cursuri și seminare interactive cu studenții dumneavoastră?

Pentru mine cele mai importante sunt cursurile și seminarele. Oricâte cărți sau articole ai scrie, dacă nu reușești să transmiți studenților cunoștințele științifice, pasiunea pentru drept, anumite principii de viață, consider că nu te poți considera un profesor împlinit.

R.: Ce sfat aveți pentru viitoarele generații de tineri care doresc să îmbrățișeze o carieră juridică și/ sau didactică?

R.P.: Ar trebui să le spun că trebuie să muncească foarte mult, dar sunt convins că acest lucru îl știu ei foarte bine. Celor care doresc să îmbrățișeze cariera didactică le-aș da două sfaturi: i) dacă nu le plac studenții, să nu se dedice carierei didactice; ii) după ce devin cadre didactice, să nu uite cum este să fii student, cu tot ceea ce înseamnă această calitate. Pe cei care doresc să îmbrățișeze o carieră juridică i-aș sfătui ca în activitatea lor să fie corecți, cinstiți și să nu uite să fie oameni. În fiecare zi a existenței lor profesionale, sau măcar din când în când, să țină cont de faptul că „dreptul este arta binelui și a echității” (ius est ars boni et aequi).