fbpx

„Reușita autentică în orice domeniu de activitate este combinarea pasiunii cu încrederea de sine și cu perseverența” – interviu cu Andrei Mirea

„Reușita autentică în orice domeniu de activitate este combinarea pasiunii cu încrederea de sine și cu perseverența” – interviu cu Andrei Mirea

În cadrul celei de-a patra Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2020, Andrei Mirea, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științelor Umaniste și, totodată, Marele Premiu pentru cea mai bună lucrare de licență a UB. Lucrarea, intitulată, „Război și societate. Mehmed Cuceritorul în Moldova lui Ștefan cel Mare”, a fost coordonată de conf. univ. dr. Marius Diaconescu. În prezent, Andrei, șef de promoție al Facultății de Istorie (promoția 2017-2020), este masterand în cadrul programului Studii Medievale la aceeași facultate. Tânărul cercetător a fost atras de studiul Istoriei încă din perioada liceului, însă abia mai târziu, la facultate, și-a dat seama, după cum recunoaște el însuși, pe ce „tărâm bogat în experiențe pasionante” s-a avântat.

Declanșarea pandemiei și trecerea activității universitare, inclusiv a cercetării individuale, în mediul online, i-a testat „capacitatea de adaptare în fața unor noi provocări”, una care poate avea efecte pozitive pe termen lung.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de licență de succes, „cea mai bună” a anului 2020 la UB, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare ne vorbește chiar Andrei Mirea.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științe Umaniste, precum și Marele Premiu al acestei secțiuni. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat obținerea acestui premiu?

Andrei Mirea: Vă mulțumesc, înainte de toate, pentru interesul și curiozitatea pe care le arătați față de experiența mea. La vremea când îmi susțineam teza de licență în fața comisiei de evaluare, la data de 2 iulie 2020, nu știam că voi participa la acest concurs. Ulterior, profesorul coordonator mi-a propus să ne înscriem. Iar la finalul anului firește că m-am bucurat să aflu că am câștigat, însă mai important cred că a fost mesajul general transmis: se pot scrie lucrări de licență interesante inclusiv în domeniul Istoriei; și aceasta, într-o perioadă puțin diferită, și chiar vizând subiecte de istorie a românilor considerate uneori pe nedrept tradiționale sau „prăfuite”,.

R.: Ce anume credeți că este determinant în articularea interesului unui tânăr istoric pentru anumite domenii de cercetare? Contează o anumită predispoziție personală sau, mai degrabă, interacțiunea cu anumiți profesori și direcționarea lor spre anumite lecturi și resurse documentare? Dumneavoastră când ați realizat că sunteți atras de studiul istoriei?

A.M.: Istoria înseamnă metodă și pasiune. Cele două nici nu se pot separa, nici nu se pot substitui prin alte elemente. Pasiunea pentru un anumit domeniu poate să apară sau să se intensifice ca urmare a unor experiențe felurite, însă interesului personal față de un subiect particular, dacă se dorește ca în jurul acestei pasiuni să se construiască treptat o profesie, trebuie să i se alăture însușirea unor metode de lucru. Iar acestea din urmă nu se dobândesc decât alături de profesori pricepuți, carismatici și dedicați.

În ziua de astăzi, în fața internetului, unele sugestii bibliografice ale profesorilor riscă să-și piardă din relevanță. În schimb, eu am căutat într-un profesor, mai curând, modul în care adresează întrebări, maniera în care formulează o critică sau o sugestie, modul în care își organizează și expune ideile, articulând un discurs pe o temă anume, mecanismele gândirii sale sintetice sau felul în care reușește să propună rezolvări unor dileme istorice.

Cât privește „istoria” mea cu Istoria, dacă putem spune astfel, cred că începe în timpul liceului. Ca toate începuturile, acesta a fost destul de timid și confuz, deși participasem, ca tot elevul silitor, la o sumedenie de concursuri și olimpiade de istorie (îmi aduc aminte cu bucurie că, de pildă, prin clasa a IX-a mă calificasem chiar la faza națională a Olimpiadei de Istorie), însă abia mai târziu, la facultate, mi-am dat seama pe ce tărâm bogat în experiențe pasionante m-am avântat.

R.: Cercetarea dumneavoastră, „Război și societate. Mehmed Cuceritorul în Moldova lui Ștefan cel Mare”, a fost coordonată de conf. univ. dr. Marius Diaconescu. Cum a decurs această colaborare?

A.M.: Într-adevăr, colaborarea cu domnul profesor a fost o parte esențială în elaborarea lucrării mele și pot spune că am făcut o alegere inspirată atunci când, în anul II de licență, i-am făcut propunerea dlui. conf. univ. dr. Marius Diaconescus să-mi coordoneze lucrarea. Până în martie 2020, purtam conversații cu o anume regularitate, eu aducând mai mereu „bucăți de texte”, capitole din lucrare, grafice, imagini, diverse idei sau pasaje din surse istorice, iar coordonatorul meu mă ghida, le consulta întotdeauna cu atenție și curiozitate, făcând obiecții, corecturi, sugestii, adresându-mi de fiecare dată întrebări lămuritoare.

Eu îmi notam conștiincios observațiile primite, pe marginea cărora zăboveam mai apoi, nu ezitam să formulez întrebări, ceream lămuriri sau exemple, când credeam că am dreptate încercam să-mi reargumentez poziția și tot așa. După ce activitatea universitară a fost transferată în mediul online, ne-am adaptat la rândul nostru maniera de comunicare, astfel încât în ultimele luni din anul al III-lea am reușit să-mi duc la bun sfârșit lucrarea, păstrând totodată legătura cu dl. profesor.

R.: Care a fost motivația alegerii acestei teme complexe, care comportă mai multe perspective, în funcție de sursa relatărilor. Pe parcursul demersului pe care l-ați întreprins, ați avut vreodată impresia că istoricii turci prezintă un punct de vedere diferit cu privire la semnificațiile fenomenelor care fac subiectul lucrării dvs.?

A.M.: Așa cum se întâmplă în general, nu atunci când îți alegi o temă de cercetare îți dai seama cât de încurcat și complex este subiectul respectiv, ci atunci când, odată cu trecerea unei perioade de timp și parcurgerea atentă a surselor și a literaturii secundare, se ivesc treptat felurite probleme și posibilități noi de interpretare.

Am convingerea că istoricul trebuie să știe să privească fiecare sursă în contextul ei, să se întrebe cine a scris un anume izvor de informații și de ce l-a scris într-un fel sau altul, de ce urmașii au decis să păstreze textul cu pricina etc. Apoi, punctele de vedere diferite din istoriografie nu sunt doar binevenite, ci sunt de-a dreptul necesare.

Opiniile din istoriografia turcească pe această temă, atât cât îmi sunt mie cunoscute, sunt foarte diverse, ceea ce este bine. Deși majoritatea cercetătorilor turci pleacă de la un numitor comun (de pildă, faptul că, punctual, bătălia de la Războieni a fost câștigată de oștenii sultanului), există nuanțe sesizabile în abordările fiecăruia, iar acestea din urmă sunt de luat în seamă.

Să vă ofer totuși un exemplu în relație cu teza mea de licență: pentru istorici renumiți, cu autoritate în domeniu, precum Colin Imber, Nicolas Vatin sau Mesut Uyar, campania lui Mehmed al II-lea din vara anului 1476 a eșuat pentru că geografia Moldovei și tacticile militare ale lui Ștefan nu i-au permis sultanului să desfășoare un război convențional, în câmp deschis, aproape de bazele de aprovizionare și folosind eficient artileria și cavaleria. Deși aceste observații sunt pe deplin întemeiate pe baza surselor, cred că nu explică îndeajuns nici eșecul sultanului, nici pe acela al moldovenilor, căci războiul din anul 1476 s-a încheiat fără câștigător.

Până să intre în Moldova, sultanul împreună cu oastea sa au trebuit mai întâi să străbată o întinsă periferie a Imperiului, adică un teritoriu pe care deși sultanul îl revendica drept parte din stăpânirile sale, era încă insuficient integrat în rețeaua administrativă și urbană a statului otoman, periferie ce se întindea de la Varna, în nord, până la Isaccea, regiune unde încep deja să apară probleme cu aprovizionarea armatei.

Apoi, conjunctura istorică a făcut ca anii 1470 să fie călduroși, secetoși și cu invazii de lăcuste în partea aceasta de continent, fapt ce a îngreunat suplimentar aprovizionarea armatelor combatante. Pentru că provizii din Imperiu nu mai soseau, sultanul încercase inclusiv să cumpere pâine din Moldova, unde prețul unei pâini mici știm că ajunsese pe vremea campaniei la cinci aspri, față de un aspru, cât costa o pâine de grâu de 1,5 kg pe timp de pace la Constantinopol. Aș putea continua pe câteva pagini, dar ideea principală este că explicația unui fenomen istoric este mult mai nuanțată decât putem crede la prima vedere și implică factori dintre cei mai diverși.

R.: Cât de mult timp a necesitat documentarea pentru lucrare, ce a presupus munca de colectare a datelor și ce dificultăți ați întâmpinat pe parcurs?

A.M.: După ce am căzut de acord asupra unei teme de studiu cu profesorul coordonator, la debutul anului II de licență, am început să strâng treptat sursele și materialele bibliografice. Totul a durat aproape doi ani. În această vreme, pentru mine, colectarea datelor a însemnat: liste de cărți consultate la bibliotecă, lungi căutări pe internet, întocmirea de fișe de lectură, precum și un îndelungat (și anevoios!) proces de ordonare și, mai ales, de selectare a ideilor și faptelor relevante pentru ceea ce doream eu să demonstrez. Cele câteva dificultăți întâmpinate – declanșarea pandemiei sau resursele de timp mereu insuficiente – au avut un impact limitat asupra formei finale a lucrării, de vreme ce m-am interesat din timp de tema mea de studiu.

R.: Ce metode de cercetare ați utilizat în elaborarea lucrării și cât de mult v-a afectat tranziția la mediul online, în ideea că bibliotecile au fost închise?

A.M.: Mai întâi, am să vă răspund succint, ca un istoric, la prima parte a întrebării. În diferite părți ale acesteia, am întrebuințat fie una, fie mai multe dintre următoarele metode de cercetare devenite deja clasice: metoda geografică, metoda comparativă, metoda regresivă, argumentum ex silentio, deducția și metoda indirectă a stabilirii faptelor istorice.

Cât despre al doilea aspect vizat, tranziția activităților universitare în mediul online a fost o provocare serioasă pentru toată lumea. Poate că sub impresia momentului, încă ne este dificil să decelăm pe de-a-ntregul semnificațiile acestor modificări și, mai ales, impactul pe care îl vor avea mai târziu asupra noastră și a celor din jurul nostru. Dacă ne referim doar la teza mea de licență, eu îmi strânsesem deja 90 % din materiale până în martie 2020.

Perioada petrecută acasă m-a făcut să revin cu folos asupra unor texte și idei, permițându-mi să-mi nuanțez ipotezele sau să interpretez sursele istorice dintr-un alt unghi ori într-o altă lumină. Firește că interacțiunea de la facultate cu colegii și profesorii sau orele petrecute la bibliotecă mi-au lipsit, însă pentru câteva luni am învățat să fac lucrurile puțin altfel. Pandemia ne-a testat cu prisosință capacitatea de adaptare în fața unor noi provocări, o abilitate pe care cred că este benefic să o avem cât mai bine dezvoltată cu putință.

R.: Ați putea să ne spuneți mai multe despre rezultatele la care ați ajuns după finalizarea lucrării?

A.M.: O parte dintre concluziile cercetării mele au făcut sau vor face obiectul unor articole, unele deja publicate, altele în curs de publicare, iar altele în stadiu de proiect. Mă gândesc însă la un alt soi de rezultat, încă și mai important: am obținut experiență personală, citind, gândindu-mă cum să-mi prezint ideile și scriind, mi-am pus tot felul de întrebări și am încercat să le ofer rezolvări, antrenându-mi astfel gândirea critică. În fapt, lucrarea de licență a fost un exercițiu deosebit de util pentru etapele care vor urma în cariera mea profesională. Mai cu seamă însă, elaborarea tezei m-a făcut să mă gândesc la însăși profesia de istoric. Ce trebuie să facă un istoric în anii 2020? Dacă generații întregi de istorici s-au îngrijit să publice pentru timpurile viitoare sursele medievale relative la istoria românilor – căci în cazul nostru izvoarele inedite sunt mai rar de scos la lumină astăzi – noi cred că trebuie, inevitabil, să analizăm cu atenție aceste izvoare, să le întoarcem pe toate părțile și să le adresăm întrebările potrivite pentru a le face să vorbească.

R.: Având în vedere că este un studiu interdisciplinar, care a necesitat o documentare temeinică atât în domeniul istoriei, cât și în alte domenii umaniste și sociale, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu și într-o lucrare de disertație sau de doctorat?

A.M.: Nu mă îndoiesc că fiecare nouă inițiativă de cercetare și de aprofundare a subiectului va scoate la iveală noi amănunte relevante. Eu am încercat să adun laolaltă metodele clasice ale istoriei, cu perspective oferite de geografia istorică, climatologie și de istoria mediului înconjurător. În viitorul meu profesional, îmi propun să mă specializez în istoria Moldovei medievale, iar lucrarea de disertație, pe care o pregătesc în această perioadă, are în vedere câteva aspecte legate de procesul de construcție statală a Moldovei medievale.

Dacă totul va merge bine, mă voi înscrie și la doctorat. Pe termen lung, mi-ar plăcea nespus de mult să învăț cât de cât limba slavă veche, adică chiar limba cancelariei și a Bisericii, limba de cultură în Țările Române până la mijlocul veacului al XVII-lea, o limbă pentru care în România cercetătorii care o mai cunosc și o mai predau sunt, pe zi ce trece, tot mai puțini.

Poate că o nouă generație de medieviști iscusiți va trebui să recupereze studiul acestei limbi, pe cât de importantă pentru cultura noastră medievală, pe atât de puțin predată în universități. În elaborarea tezei de licență m-am lovit de slavonă de câteva ori.

De pildă, deasupra inscripției bisericii din satul Războieni, ridicată în anul 1496 de Ștefan cel Mare, pe cornișa menită să apere pisania de ploaie, există un cuvânt dăltuit în slavonă, semnalat inițial de către arhitectul Ștefan Balș pe vremea restaurării bisericii în anii 1970, însă rămas, până în prezent, netradus și neexplicat. Am încercat, în zadar, să aflu pe cineva care să poate spune ce scrie acolo. Eu am avut acces doar la o fotografie neclară prinsă dintr-un unghi nefericit. Cu fiecare ploaie trecută inscripția se deteriorează și mai mult, făcând lectura tot mai dificilă.

Vă mai spun dezvălui un secret: împreună cu o colegă de la Facultatea de Istorie m-am gândit să ne înscriem în viitorul apropiat la Filologie Clasică, tot la UB. Din punctul meu de vedere, ar fi o mare pagubă dacă nu aș învăța și frumoasele limbi clasice câtă vreme sunt încă tânăr și cu putere de muncă. Sub acest chip îmi văd eu, pentru moment, proiectele de viitor.

R.: Un număr foarte mare de studenți și masteranzi aleg să își continue studiile în universități prestigioase din afara țării. Dumneavoastră, în schimb, ați ales, până în acest moment, spațiul românesc. Ce v-a motivat să vă aprofundați studiile la Universitatea din București, urmând Masterul de Studii Medievale la aceeași facultate? V-ați gândit și la posibilitatea de a studia în străinătate, eventual la o facultate din Turcia, având astfel acces mai facil la surse primare?

A.M.: Întrebarea de ce nu plec în străinătate la studii stă așezată pe buzele multor interlocutori de-ai mei, iar întrebarea aceasta pare să fie tot mai întemeiată în contextul deschiderii europene a României. Spre deosebire de acum 20 de ani, de pildă, întâmplarea face ca în prezent să avem acces din România la mii și mii de resurse online de oriunde din lume, pe care le putem citi liniștit din confortul propriei noastre case. Zilele trecute consultasem de acasă, pe site-ul Bibliotecii Naționale din Paris, un exemplar al hărții Moldovei a lui Cantemir, gravat în anul 1737 la Amsterdam. Unii vor obiecta vijelios că harta cu pricina trebuie mirosită, văzută cu ochii în mărime naturală și, dacă se poate, pipăită.

Pe mine mă seduce și o întâlnire virtuală cu harta lui Cantemir. Desigur, pentru a recupera și atmosfera universitară occidentală, mai greu de experimentat online, poate că la doctorat, ori după aceea, voi pleca un răstimp și în străinătate la studii. Apoi, vine problema surselor primare pentru studiul istoriei medievale a românilor. Multe dintre acestea sunt în arhivele din țară. E important de știut că 38.500 de surse istorice păstrate în România, mergând cronologic până la anul 1600, constituie o arhivă digitală care poate fi accesată de persoanele interesate aici, iar rezultatul i se datorează profesorului Marius Diaconescu, coordonatorul acestui proiect ambițios.

Alte surse se păstrează în arhive peste graniță, de exemplu, în Ungaria, Polonia, Ucraina sau în Rusia – țări unde fenomenul digitalizării se află în etape diferite de evoluție.

Am ales să urmez studii aprofundate în Studii Medievale pentru că din oferta educațională națională pe care o știam reprezenta programul de masterat cel mai apropiat de preocupările mele. În fine, pentru a studia în Turcia trebuie nu doar să fiu complet îndrăgostit de istoria Imperiului otoman, dar mai trebuie să știu și limba surselor medievale și premoderne, anume turco-osmană, precum ziceam: pasiunea alături de metodă.

R.: Având în vedere că ați fost șef de promoție, ce ați recomanda unui viitor student al Facultății de Istorie și care ar putea fi formula pentru a obține și pentru a menține performanța într-un domeniu științific?

A.M.: Faptul că am fost șef de promoție este rezultatul unui calcul rece matematic, la finalul căruia mi s-a reconfirmat bănuiala că mă aflasem printre cei câțiva studenți ai Facultății de Istorie care se interesaseră constant de conținuturile predate la cursuri.

Potențialul adevărat al unui om nu se ivește atunci când este privit separat de semenii săi, ci numai atunci când este socotit împreună cu aceștia. Pe un viitor student al Facultății de Istorie îl sfătuiesc să pășească cu încredere la cursuri și la seminare, în sala de lectură a bibliotecii, să fie curios și să adreseze multe întrebări profesorilor și colegilor deopotrivă.

Doar în dialog unii cu ceilalți suntem mai eficienți și mai pregătiți pentru provocările pe care ni le rezervă viitorul. Deși poate din exterior nu pare, istoriografia românească, fie antică, medievală sau modernă, are nevoie ca de aer de tineri cercetători competenți, iar anii care ne-au fost dați nouă să-i trăim, când comunicarea și accesul la informații se realizează mai ușor ca niciodată, cred că sunt cei mai potriviți pentru a încerca împreună să rescriem Istoria. Rezultatele, pe termen lung, ar putea fi surprinzătoare. Singura formulă magică din spatele reușitei autentice în orice domeniu de activitate este combinarea pasiunii cu încrederea de sine și cu perseverența.

Anticii, în frunte cu poetul Horatius, ne sfătuiau inspirat să îmbinăm folosul, adică utilul, cu plăcutul, iar aceste principii simple, dar demne de luat în seamă conferă studiului Istoriei, cu fiecare nouă generație de cercetători care o redescoperă, alte orizonturi de reflecție și posibilități de interpretare.

Vă mulțumesc mult pentru întrebările adresate și pentru oportunitatea de a vă răspunde!

SECŢIUNE ACCESIBILIZATĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI DE VEDERE

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.


Cine suntem
Site-ul este deținut și administrat de Universitatea din București cu sediul în Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București. Pentru a urmări mai ușor informațiile, trebuie să știţi că ne putem referi la instituția noastră folosind termenii „Universitatea din București”, „nouă”, „nostru” etc, iar la tine, ca utilizator și vizitator al site-ului, folosind termenii „utilizator”, „dumneavoastră”, etc. Această politică descrie informațiile pe care le colectăm atunci când vizitați www.unibuc.ro. Prin utilizarea acestui site web, sunteți de acord cu colectarea și utilizarea informațiilor dumneavoastră personale (în cazul în care acestea sunt furnizate) în conformitate cu această politică. Site-ul poate conține legături către și de pe site-uri web. Dacă urmați un link către oricare dintre aceste site-uri web, rețineți că acestea au propriile politici de confidențialitate. Universitatea București nu are nicio responsabilitate sau răspundere pentru aceste politici sau modul în care aceste site-uri web își gestionează datele. Verificați aceste politici înainte de a trimite orice informații personale acestor site-uri.
Informațiile colectate şi durata de stocare
În cazul în care utilizați site-ul nostru, vom colecta și procesa următoarele date personale despre dumneavoastră:
  • Informații pe care ni le oferiți atunci când completați un formular web sau solicitați trimiterea newsletter-ului. Informațiile pe care ni le furnizați pot include numele, adresa de e-mail, numărul de telefon, etc.
  • Informatiile pe care ni le oferiti in formularul de solicitare de informatii publice (ex. nume, prenume, e-mail) sunt colectate conform Legii nr. 544/2001
  • Informații pe care le colectăm despre dumneavoastră, prin intermediul fişierelor cookie pe care le folosim, în momentul în care accesați site-ul nostru. Pentru detalii suplimentare, consultați informarea privind cookie-urile.
Stocarea datelor de natură personală se realizează pe servere situate în România, atâta timp cât avem consimțămȃntul dumneavoastră.
Cum utilizăm datele personale pe care le furnizați sau le colectăm
Folosim datele personale despre dumneavoastră în următoarele moduri:
  • datele personale furnizate de dumneavoastră prin formularele noastre web vor fi folosite în scopul procesării cererilor dumneavoastră. Prin trimiterea solicitării sunteți de acord cu prelucrarea datelor dumneavoastră de către Universitatea din București.
  • în cazul în care sunteți de acord cu primirea de informații prin newsletter, vă vom trimite noutǎți despre următoarele subiecte:
  • informații despre evenimentele şi activităţile organizate în cadrul Universităţii din Bucureşti
  • informațiile tehnice pe care le colectăm prin utilizarea cookie-urilor vor fi utilizate în scopurile stabilite în “Informarea privind cookie-urile”.
Transferuri internaționale
În vederea oferirii serviciului de newsletter, datele dumneavoastră de identificare și contact sunt transmise către MailerLite, cu sediul în Lituania. Detalii privind măsurile de protectie a datelor adoptate de către MailerLite se găsesc la adresa https://www.mailerlite.com/terms-of-service  şi pe site-ul https://www.privacyshield.gov/welcome Site-ul nostru web utilizează Google Analytics, un serviciu pentru analiza web, precum şi Google Adwords, furnizate de Google. Google Analytics utilizează fișiere de tip cookie pentru a ajuta un anumit site web să analizeze modul în care utilizați respectivul site web. Informațiile generate de fișierele de tip cookie cu privire la utilizarea de către dumneavoastră a site-ului web vor fi transmise și stocate de Google pe servere care pot fi localizate în UE, SEE şi/sau Statele Unite. Google va utiliza aceste informații în scopul evaluării utilizării de către dumneavoastră a site-ului web, elaborând rapoarte cu privire la activitatea site-ului web și furnizând alte servicii referitoare la activitatea site-ului web și la utilizarea internetului. De asemenea, Google poate transfera aceste informații către terți în cazul în care are această obligaţie conform legii sau în cazul în care acești terți prelucrează informațiile în numele Google. Google nu va asocia adresa dumneavoastră IP cu alte date deținute de Google. Informații detaliate cu privire la Google și protecția datelor cu caracter personal (inclusiv modul în care puteți controla informațiile trimise către Google) pot fi găsite la: https://policies.google.com/privacy/partners. Din site-ul nostru web puteţi să distribuiţi un articol utilizând un buton de distribuire în reţelele de socializare (de exemplu: Facebook, Twitter, Youtube). Informații detaliate cu privire la protecția datelor cu caracter personal oferită de aceste organizatii pot fi gasite la adresele: https://www.facebook.com/policy.php https://twitter.com/en/privacy https://www.youtube.com/yt/about/policies/#community-guidelines
Accesați datele dumneavoastră personale
Aveți dreptul să cereți o copie a informațiilor deținute de noi  prin formularea unei solicitări de acces. Pentru a solicita o copie a datelor deținute despre dumneavoastră sau pentru a vă actualiza informațiile, contactați Universitatea din București la adresa de e-mail dpo@unibuc.ro. Datele de natură personală deținute de către Universitatea din București sunt supuse condițiilor din Regulamentul UE 679/2016 care oferă persoanelor vizate dreptul de acces la toate tipurile de informații înregistrate, deținute de operatorul de date, sub rezerva anumitor limitări.
Drepturile persoanei vizate
Conform Regulamentului 679/2016 - GDPR, aveţi dreptul de a solicita Universitaţii din București, în calitate de operator de date de natură personală, rectificarea, ştergerea sau restricţionarea prelucrării datelor personale referitoare la dumneavoastră. De asemenea, aveţi dreptului de a vă retrage consimţământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza acestuia, înainte de retragere. Dacă nu mai doriți să primiți newsletter-ul, vă puteţi dezabona prin trimiterea unui e-mail la adresa contact@pr.unibuc.ro sau prin folosirea linkului de dezabonare din cadrul newsletter-ului.
Dreptul de a depune o plângere în faţa Autorităţii de supraveghere
Conform Regulamentului 679 /2016 - GDPR, aveți dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Mai multe detalii se pot obține accesȃnd adresa http://www.dataprotection.ro/.
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Decline all Services
Accept all Services