„Am încredere în disponibilitățile de inventibilitate și de deschidere spre nou ale tinerilor” – interviu cu prof. univ. dr. Emil Verza

„Am încredere în disponibilitățile de inventibilitate și de deschidere spre nou ale tinerilor” – interviu cu prof. univ. dr. Emil Verza


Profesorul Emil Verza a câștigat, în cadrul celei de-a treia ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru profesorul emerit  al anului 2019 în domeniul Științe Sociale pentru colaborarea cu Facultatea de Psihologie a UB. Domeniile de interes predilecte ale prof. Verza sunt psihologia copilului, psihologia vârstelor, psihologia limbajului și a comunicării și psihopedagogia specială.

Printre numeroase realizări, prof. Emil Verza are o activitate publicistică remarcabilă: este autor a peste 25 de cărți, 35 de studii și articole publicate în reviste de specialitate românești, precum și a sute de articole științifice. Profesorul Verza este membru în colegiile de redacție ale revistelor de Psihologie, de Educație specială, de Studii de psihologie, precum și doctor honoris causa al Universității de Vest din Timișoara.

Despre activitatea sa ca profesor, cercetător și mentor, afinitatea pentru psihologia copilului, dar și despre relația cu studenții săi, ne va vorbi în continuare chiar profesorul Emil Verza.

 

Reporter: Ați fost desemnat, în cadrul Galei Premiilor Senatului, profesor emerit al anului 2019, la categoria Științe Sociale. Ce înseamnă pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Emil Verza: După cum știți am mai multe premii și distincții de la alte universități din țară și străinătate care mi-au adus multe satisfacții, dar premiul de profesor al anului 2019 oferit de Universitatea „Mamă” are pentru mine o semnificație deosebită, mă onorează și mă motivează pentru „a două tinerețe”. Știți cum este, lauda „mamei” nu poate fi înlocuită de nimeni.

R: V-ați început cariera acum mai bine de 55 de ani și, de atunci, ați parcurs toate etapele evoluției profesionale și științifice. Cum ați descrie acest parcurs? Care sunt acele momente pe care le considerați definitorii pentru cariera dvs.?

E.V.: De la absolvirea Secției de Psihologie din cadrul Universității din București (1962), după 5 ani de studii, am realizat mai bine că alegerea profesiei de psiholog corespunde motivației mele pentru o activitate susținută de un efort maxim. În acest context, aș putea remarca patru momente care mi-au definit cariera profesională și de ce nu, personalitatea:

– absolvirea studiilor universitare și dezvoltarea ideii că trebuie să dau un răspuns cât mai pozitiv profesiei de psiholog;

– activitatea de profesor la liceu (Colegiul Național „Matei Basarab” din București) și terapeut pentru corectarea tulburărilor de limbaj și comunicare (logoped);

– intrarea prin concurs în învățământul universitar când am ocupat postul de asistent (1968) și apoi obținerea titlului de doctor în Psihologie;

– imediat după revoluție am reușit să înființez secția de Psihopedagogie specială din cadrul facultății, devenind și șeful acesteia.

R: Ați manifestat, pe parcursul îndelungatei dvs. activități, un interes predilect pentru domeniile  psihologiei, psihopedagogiei, educației și logopediei. Ce anume v-a atras spre aceste zone de cercetare?

E.V.: Ca absolvent al secției de „Psihologie” am fost interesat de toate domeniile acesteia, dar cu timpul, fără un anume efort, orientarea și motivația mea s-a clarificat și am simțit o atracție mai deosebită pentru psihologia copilului, psihologia vârstelor, psihologia limbajului și a comunicării, iar ulterior, pentru psihopedagogia specială, în general, cu deosebire, pentru logopedie și metodologia educațional- recuperativă a subiecților cu dificultăți de dezvoltare.

Cred că aș putea explica acest parcurs definitoriu pentru devenirea mea prin două aspecte: pe de o parte, trăirea succesului primelor articole științifice publicate, bazate pe investigații personale cu privire la aspectele psihice majore ce configurează dezvoltarea psihocomportamentală în evoluția individului, iar pe de altă parte, îndemnul profesorilor mei (mentori) de a urma acest traseu și de a aborda în teza de doctorat problematica comunicării la copii.

R: În anul 1981 ați publicat împreună cu colega dvs., Ursula Șchiopu, prima lucrare de psihologia vârstelor publicată în limba română, o carte de referință care a beneficiat de trei reeditări. Cât de mult timp v-ați dedicat acestui proiect?

E.V.: Deși, până în 1981, am mai publicat alte cărți (și mai multe articole și studii), „Psihologia vârstelor”, scrisă împreună cu prof. Ursula Șchiopu a constituit un moment de referință și de încredere în cariera mea. Cele trei reeditări au demonstrat nu numai succesul cărții, dar și originalitatea ei și a modului de abordare. La vremea respectivă nu știam de existența altei cărți cu o abordare similară (nici la noi și nici în străinătate).

Noi am dedicat acestei cărți o activitate deosebit de intensă, de aproape trei ani, dar niciunul nu am regretat acest efort.

R: De-a lungul carierei, ați scris numeroase articole și cărți despre tulburări frecvente în rândul copiilor, propunând totodată și terapii, printre care amintim „Dislalia și terapia ei”, „Disgrafia și terapia ei”, „Tratat de logopedie”. Aceste lucrări au apărut în anii `80, iar de atunci, procedeele terapeutice au evoluat foarte mult. Considerați că în contextul actual, un elev cu dislexie, de exemplu, poate fi recuperat semnificativ datorită acestei evoluții?

E.V.: Nu numai în cărțile „Dislalia și terapia ei”, „Disgrafia și terapia ei”, „Tratat de logopedie”, ci în toate articolele și cărțile publicate am avut în atenție să sugerez pentru părinți, educatori și specialiști unele metodologii de stimulare sau de terapie în dezvoltarea subiectului. Sigur, terapiile vehiculate în literatura de specialitate au evoluat în timp. Dar aceasta nu înseamnă că cele din anii ’80 și nici cele mai vechi nu mai sunt bune; majoritatea și-au păstrat viabilitatea și pot fi aplicate și în prezent la care adăugăm terapiile contemporane (noi) ce au evoluat odată cu domeniul științific respectiv.

Mulți se întreabă dacă un elev cu dislexie poate fi „recuperat semnificativ”. Da, categoric. Dar facem mențiunea că în cazul tulburărilor de limbaj (oral și scris) terapiile trebuie adaptate și elaborate în funcție de specificul limbii și limbajului. Spre exemplu, un procedeu eficient la limba engleză, franceză, rusă etc. poate fi chiar dăunător la limba română și invers. Dacă, respectăm acest principiul dislexia se poate corecta (înlătura) fără să afecteze integritatea intelectului. În sprijinul ideilor de mai sus, putem menționa mai multe exemple, dintre care Edison, Einstein, W. James – exemple de dislexici.

R: Cât de mult contează „cei șapte ani de acasă” pentru un copil care intră în colectivitate?

E.V.: Este foarte greu să vorbești într-un spațiu restrâns de „cei șapte ani de acasă” pentru că semnificația acestei sintagme, banală, la prima vedere, are conotații diverse și complexe în evoluția individului ce amprentează modul de a fi, de a se comporta și de a se implica în activitate. Această „zicală” a suferit interpretări înțelepte și practice. Spre exemplu, în Ardeal, părinții care au un fecior de însurat și este îndrăgostit de o fată își sfătuiesc băiatul să evalueze mama acesteia pentru că așa cum este ea, așa va fi și fiica ei, iar fata să evalueze pe tatăl băiatului care va dezvolta comportamente similare cu acesta. Aceasta se bazează pe ideea că nici fata și nici băiatul nu pot evalua partenerul sau partenera obiectiv pentru că sunt marcați de impulsul dragostei, dar și faptul că influențele părinților asupra copiilor sunt atât de puternice încât le imprimă acestora caracterul dezvoltării viitoare.

Integrarea în colectivitate presupune un anumit nivel al dezvoltării comunicării, al raportării și empatiei în raport cu alții, a modului de a fi și de exprimare a dorințelor, a unor intenții de acceptare a celor din jur și chiar de a fi util acestora dacă este nevoie. Aceste calități se formează încă din ontogeneza timpurie după modelul părinților și devin, apoi, structuri comportamentale.

R: În ultimii ani, mai ales în România, au apărut foarte mulți pseudo-experți în parenting. Dumneavoastră, ca profesor și autor al unor lucrări ca „Psihologia copilului”, ce sfaturi le-ați da părinților care aleg să aplice în educația celor mici principii „învățate” de la bloggeri și mame fără o pregătire în domeniu? Care ar fi riscurile?

E.V.: Este adevărat că ne confruntăm cu mulți pseudo-experți în creșterea și educația copiilor care în totală neștiință dau sfaturi părinților și, chiar, educatorilor. Din păcate, pe unele posturi TV sunt promovate așa zise „vedete” care se pricep în toate, de la politică și accidente rutiere la educație și promovarea umanului, deși mulți din ei nu au citit în viața lor nicio carte.

Sunt legi și principii elaborate în decursul timpului care stau la baza unei educații eficiente pentru copii. Nu le putem evidenția pe toate, dar putem supune atenției părinților câteva idei:

– copilul este avid în cunoașterea și exprimarea informațiilor, dovada întrebărilor „ce este aceasta?”(în antepreșcolaritate) și „de ce?” (în preșcolaritate), iar mai târziu, logica întrebărilor să urmărească o diversitate complexă la care copilul așteaptă răspuns;

– în ontogeneza timpurie, capacitatea de imitare a copilului este extrem de mare, fapt pentru care se identifică cu un model, modelul părintelui, de obicei, fetele cu modelul mamei, iar băieții cu modelul tatălui, dar modelul cu cele mai multe valențe percepute de copil poate fi preferat în identificarea parentală;

– comportamentul părinților și modul de a vorbi amprentează nemijlocit felul de a fi al copilului;

– pedepsele și recompensele pentru fapte negative/ pozitive nu trebuie să fie exagerate (nu corporale) și să fie înțelese de copil ș.a.

R: Care sunt interacțiunile pe care le considerați esențiale pentru devenirea dumneavoastră profesională? Care sunt acei mentori cărora le păstrați o amintire deosebită și în ce mod au contribuit ei la evoluția dumneavoastră ulterioară?

E.V.: Pe parcursul celor cinci ani de studenție aveam o interacțiune, putem spune, perfectă cu colegii; eram un număr mic în anul respectiv de studii, nu se chiulea, știam cum învață și ce potențial are fiecare, ne împărtășeam experiența și mergeam împreună la așa zisele „activități patriotice pentru întărirea colectivului” unde desfășuram o muncă fizică, de la scoaterea molozului din blocurile care se construiau sau înlăturarea zăpezii la o serie de activități agricole (vara). În felul acesta ne cunoșteam bine și cei mai buni în plan profesional sau în activitățile practice erau urmați exemplu de cei cu mai puține abilități.

Pe de altă parte, pot spune că majoritatea cadrelor didactice cărora le-am fost student au rămas în amintirea mea ca personalități contribuante la evoluția ulterioară pe care am parcurs-o. Dar aș vrea să menționez patru din profesorii mei care au avut un impact determinant în orientarea și implicarea personală, în viața academică și științifică:

– Prof. Mihai Ralea care m-a impresionat prin vasta cultură, mai ales în predarea cursului de „Psihologia artei” și, ulterior, prin citirea „Scrierilor din trecut”;

– Prof. Gheorghe Zapan, conducătorul științific al tezei mele de doctorat m-a învățat să apreciez valoarea ideilor redate concis și cu rigoare științifică;

– Prof. Ursula Șchiopu, deosebit de empatică, cu multă generozitate mi-a împărtășit din cunoștințele remarcabile din toate domeniile psihologiei și m-a îndemnat la respectul pentru cercetarea bazată pe experiment;

– Prof. Constantin Pufan, deosebită sensibilitate și o tendință foarte conturată de a ajuta persoanele defavorizate cărora le-a dedicat numeroase studii și, mai cu seamă, pentru cei cu deficiență de auz și vorbire, oferindu-le și o metodologie complexă de demutizare. Am perceput că este un domeniu al psihologiei mai puțin studiat și la îndemnurile sale m-am implicat în studiul psihopedagogiei speciale.

R: Cum ați descrie legătura dumneavoastră cu studenții de-a lungul timpului? Au existat transformări majore în timp din acest punct de vedere? S-a modificat aceasta în timp? Ați devenit pe parcursul anilor mai apropiat de doctoranzii dumneavoastră?

E.V.: În genere, am avut și am în prezent o relație bună cu studenții, deși există părerea unora că sunt cam exigent la examene. Putem vorbi de unele transformări de-a lungul timpului. Studenții din generațiile anterioare (1970-1990) erau mai atașați de cadrele didactice; veneau la consultații, discuții nu numai pe probleme profesionale, ci și pe aspecte de viață. Pentru profesor este plăcut să fie solicitat de student și te responsabiliza în această interacțiune.

Și acum îmi amintesc de foarte mulți din perioadele respective și întâlnirea cu ei aduce plăcere reciprocă. Studenții din generațiile actuale sunt mai puțin implicați în viața de student. Se pare că nu sunt atât de dispuși la un efort intelectual susținut la o interacțiune cu un grup mai restrâns. De vină poate fi și timpul mai redus al vieții de student. Doctoranzii sunt mai maturi, interesele profesionale mai conturate, interacțiunea cu ei este profundă și durează în timp (și după terminarea studiilor doctorale). Succesul lor este trăit cu mândrie de către conducătorul științific.

R: Aveți un sfat pentru mai tinerii dumneavoastră colegi?

E.V.: Pentru colegii mei mai tineri am îndemnul de a considera profesia ca o componentă majoră și determinată pentru personalitatea lor, ca atare niciun efort nu este prea mare dacă dorești să te situezi pe culmile acesteia. Atunci îți aduce onoare și putere de a trece peste necazurile vieții.

R: Ce credeți că poate face Universitatea din București pentru a stimula excelența în educație și cercetare?

E.V.: Este o întrebare dificilă care cere un răspuns complex. Știu că Universitatea din București face eforturi susținute pentru stimularea excelenței în educație și cercetare. Este greu de dat sfaturi aici. Îmi permit să spun că facultățile ar trebui să fie implicate mai mult dat fiind specificul fiecăreia. Mă gândesc la colective din care să facă parte cei mai apreciați profesori care ar putea îndruma și stimula, ar putea oferi modele educaționale și de cercetare pentru colegii mai tineri. Ar fi bine ca în aceste colective să fie antrenați studenții cei mai buni și doctoranzii cu performanțe ridicate.

Nu în ultimul rând, mă gândesc la colective studențești organizate pe specialități (poate, pe departamente) care să elaboreze proiecte originale și să le pună în aplicare sub îndrumarea unui sau a doi profesori pentru care ei optează (îl aleg sau îi aleg). Am încredere în disponibilitățile de inventibilitate și de deschidere spre nou ale tinerilor.

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.

Privacy Settings saved!
Privacy Settings

When you visit any web site, it may store or retrieve information on your browser, mostly in the form of cookies. Control your personal Cookie Services here.


Cine suntem
Site-ul este deținut și administrat de Universitatea din București cu sediul în Bulevardul Mihail Kogălniceanu 36-46, București. Pentru a urmări mai ușor informațiile, trebuie să știţi că ne putem referi la instituția noastră folosind termenii „Universitatea din București”, „nouă”, „nostru” etc, iar la tine, ca utilizator și vizitator al site-ului, folosind termenii „utilizator”, „dumneavoastră”, etc. Această politică descrie informațiile pe care le colectăm atunci când vizitați www.unibuc.ro. Prin utilizarea acestui site web, sunteți de acord cu colectarea și utilizarea informațiilor dumneavoastră personale (în cazul în care acestea sunt furnizate) în conformitate cu această politică. Site-ul poate conține legături către și de pe site-uri web. Dacă urmați un link către oricare dintre aceste site-uri web, rețineți că acestea au propriile politici de confidențialitate. Universitatea București nu are nicio responsabilitate sau răspundere pentru aceste politici sau modul în care aceste site-uri web își gestionează datele. Verificați aceste politici înainte de a trimite orice informații personale acestor site-uri.
Informațiile colectate şi durata de stocare
În cazul în care utilizați site-ul nostru, vom colecta și procesa următoarele date personale despre dumneavoastră:
  • Informații pe care ni le oferiți atunci când completați un formular web sau solicitați trimiterea newsletter-ului. Informațiile pe care ni le furnizați pot include numele, adresa de e-mail, numărul de telefon, etc.
  • Informatiile pe care ni le oferiti in formularul de solicitare de informatii publice (ex. nume, prenume, e-mail) sunt colectate conform Legii nr. 544/2001
  • Informații pe care le colectăm despre dumneavoastră, prin intermediul fişierelor cookie pe care le folosim, în momentul în care accesați site-ul nostru. Pentru detalii suplimentare, consultați informarea privind cookie-urile.
Stocarea datelor de natură personală se realizează pe servere situate în România, atâta timp cât avem consimțămȃntul dumneavoastră.
Cum utilizăm datele personale pe care le furnizați sau le colectăm
Folosim datele personale despre dumneavoastră în următoarele moduri:
  • datele personale furnizate de dumneavoastră prin formularele noastre web vor fi folosite în scopul procesării cererilor dumneavoastră. Prin trimiterea solicitării sunteți de acord cu prelucrarea datelor dumneavoastră de către Universitatea din București.
  • în cazul în care sunteți de acord cu primirea de informații prin newsletter, vă vom trimite noutǎți despre următoarele subiecte:
  • informații despre evenimentele şi activităţile organizate în cadrul Universităţii din Bucureşti
  • informațiile tehnice pe care le colectăm prin utilizarea cookie-urilor vor fi utilizate în scopurile stabilite în “Informarea privind cookie-urile”.
Transferuri internaționale
În vederea oferirii serviciului de newsletter, datele dumneavoastră de identificare și contact sunt transmise către MailerLite, cu sediul în Lituania. Detalii privind măsurile de protectie a datelor adoptate de către MailerLite se găsesc la adresa https://www.mailerlite.com/terms-of-service  şi pe site-ul https://www.privacyshield.gov/welcome Site-ul nostru web utilizează Google Analytics, un serviciu pentru analiza web, precum şi Google Adwords, furnizate de Google. Google Analytics utilizează fișiere de tip cookie pentru a ajuta un anumit site web să analizeze modul în care utilizați respectivul site web. Informațiile generate de fișierele de tip cookie cu privire la utilizarea de către dumneavoastră a site-ului web vor fi transmise și stocate de Google pe servere care pot fi localizate în UE, SEE şi/sau Statele Unite. Google va utiliza aceste informații în scopul evaluării utilizării de către dumneavoastră a site-ului web, elaborând rapoarte cu privire la activitatea site-ului web și furnizând alte servicii referitoare la activitatea site-ului web și la utilizarea internetului. De asemenea, Google poate transfera aceste informații către terți în cazul în care are această obligaţie conform legii sau în cazul în care acești terți prelucrează informațiile în numele Google. Google nu va asocia adresa dumneavoastră IP cu alte date deținute de Google. Informații detaliate cu privire la Google și protecția datelor cu caracter personal (inclusiv modul în care puteți controla informațiile trimise către Google) pot fi găsite la: https://policies.google.com/privacy/partners. Din site-ul nostru web puteţi să distribuiţi un articol utilizând un buton de distribuire în reţelele de socializare (de exemplu: Facebook, Twitter, Youtube). Informații detaliate cu privire la protecția datelor cu caracter personal oferită de aceste organizatii pot fi gasite la adresele: https://www.facebook.com/policy.php https://twitter.com/en/privacy https://www.youtube.com/yt/about/policies/#community-guidelines
Accesați datele dumneavoastră personale
Aveți dreptul să cereți o copie a informațiilor deținute de noi  prin formularea unei solicitări de acces. Pentru a solicita o copie a datelor deținute despre dumneavoastră sau pentru a vă actualiza informațiile, contactați Universitatea din București la adresa de e-mail dpo@unibuc.ro. Datele de natură personală deținute de către Universitatea din București sunt supuse condițiilor din Regulamentul UE 679/2016 care oferă persoanelor vizate dreptul de acces la toate tipurile de informații înregistrate, deținute de operatorul de date, sub rezerva anumitor limitări.
Drepturile persoanei vizate
Conform Regulamentului 679/2016 - GDPR, aveţi dreptul de a solicita Universitaţii din București, în calitate de operator de date de natură personală, rectificarea, ştergerea sau restricţionarea prelucrării datelor personale referitoare la dumneavoastră. De asemenea, aveţi dreptului de a vă retrage consimţământul în orice moment, fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza acestuia, înainte de retragere. Dacă nu mai doriți să primiți newsletter-ul, vă puteţi dezabona prin trimiterea unui e-mail la adresa contact@pr.unibuc.ro sau prin folosirea linkului de dezabonare din cadrul newsletter-ului.
Dreptul de a depune o plângere în faţa Autorităţii de supraveghere
Conform Regulamentului 679 /2016 - GDPR, aveți dreptul de a depune o plângere la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Mai multe detalii se pot obține accesȃnd adresa http://www.dataprotection.ro/.
  • _ga
  • _gid
  • _gat

Decline all Services
Accept all Services