„După examen, îmi plăcea să discut cu fiecare student în parte despre evaluarea lucrării sale” – interviu cu prof. univ. dr. emerit Victor David

Senatul Universității din București a acordat premiul pentru profesorul emerit al anului 2022 în domeniul Științelor Exacte și Inginerie domnului prof. univ. dr. Victor David de la Facultatea de Chimie.

După ce în anul 1980 și-a început cariera în domeniul chimiei la Institutul de Reactori Nucleari Enegetici (IRNE) Pitești, în anul 1992 a devenit lector la Facultatea de Chimie a UB, parcurgând toate etapele specifice spațiului academic.

Domeniile predilecte de cercetare ale profesorului David sunt: Metode spectrometrice şi cromatografice de analiză, Modelare extra-analitică a proceselor de separare cromatografică, Distribuţii inter-fazice lichid-lichid şi în fază solidă, Interacţii intermoleculare şi modele de solvatare și Teoria informaţiei în chimia analitică.

Cu o activitate publicistică prolifică, cu 199 de lucrări publicate, dintre care șase cărţi publicate în calitate de co-autor la prestigioasa editură internațională Elsevier, 14 capitole în cărţi şi enciclopedii în edituri din străinătate, zece cărţi sau capitole cu caracter didactic publicate la edituri din ţară, 150 articole publicate în reviste de specialitate indexate ISI (99 articole în reviste din străinătate, 51 articole în reviste din țară, 96 articole în calitate de autor principal), 19 articole în reviste de specialitate neindexate ISI și un brevet de invenție, profesorul Victor David își propune să continue să publice articole și lucrări de specialitate.

Despre complexa sa activitate didactică și de cercetare, despre felul în care i s-a articulat interesul pentru anumite domenii științifice și despre relația sa cu studenții, ne va povesti în continuare chiar prof. univ. dr. emerit Victor David.

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Profesorul emerit al anului 2022” în domeniul Științelor Exacte și Inginerie. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Victor David: Pentru cineva care a ieşit recent din sistem, chiar şi formal, este oarecum o atenuare a şocului şi a senzaţiei de marginalizare faţă de colectivul în care mi-am desfăşurat activitatea atâţia ani. Dar faptul că propunerea pentru această distincţie a venit din partea colegilor din cadrul Departamentului de Chimie Analitică al Facultății de Chimie a Universității din București a însemnat mult pentru mine, fiind o dovadă că am realizat ceva împreună cu ei, continuând tradiţia acestei catedre/ acestui departament. Le mulţumesc pe această cale şi sper să pot continua colaborarea pentru câţiva ani cu colegii mei mai tineri din noul departament.

R.: În opinia dvs., inițiativele precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și obținerea de noi performanțe?

V.D.: Fără îndoială, acest mod instituţional de a recunoaşte şi răsplăti performanţe şi realizări academice notabile stimulează activitatea noastră didactică şi de cercetare, dar mai ales încurajează pe cei tineri în dezvoltarea unei cariere academice.

Premiile pentru tinerii cercetători mi se par însă cele mai importante, noi, colegii mai în vârstă, ne mulţumim şi cu răspunsurile pozitive primite de la editori şi referenţi pentru lucrările ştiinţifice trimise spre publicare. Ne mulţumim şi cu realizările tinerilor cercetători pe care îi educăm şi pregătim în facultate şi în laboratoare.

R.: Aveți o carieră științifică și didactică de peste patru decenii. Există, pe parcursul activității dumneavoastră, un moment pe care îl considerați ca având o relevanță deosebită în evoluția dumneavoastră profesională? În opinia dvs. contează mai degrabă o anumită înclinație personală sau interacțiunea cu anumiți profesori și direcționarea spre anumite zone de cercetare?

V.D.: Cred că fiecare îşi leagă activitatea ştiinţifică de susţinerea tezei de doctorat. Înclin să răspund la întrebare cu acest „moment”, mai ales că pentru mine a avut o semnificaţie aparte, din două motive: unul, că data susţinerii publice a tezei de doctorat a fost pe 15 decembrie 1989, iar în al doilea rând, nu am fost membru al vechiului regim politic.

Nu este vorba de o înclinaţie personală, atâta timp cât am fost olimpic internaţional premiat la chimie, cu interes spre cercetare încă din studenţie. Evident că au fost profesori care m-au marcat şi influenţat, le sunt recunoscător pentru interesul şi grija pe care mi le-au purtat în acei ani dificili dacă nu erai încadrat politic – prof. univ. dr. doc. George-Emil Baiulescu, şi mai ales lect. univ. dr. Șerban Moldoveanu, absolvent al două facultăţi din Universitatea din București, Chimia şi Matematica, care a emigrat în anul 1982 în Statele Unite ale Americii).

Însă ne confruntam cu cealaltă problemă, mult mai dificilă, a lipsei de instrumentaţie de cercetare în laboratoare. În laboratorul în care am lucrat aproape 10 ani după repartiţie, cum se făcea atunci, erau nişte instrumente analitice rudimentare cu care, mă întreb acum, cum reuşeam să facem faţă problemelor curente ce ni se puneau să le rezolvăm. Ca să lucrez pentru teză, mergeam în concedii şi zile libere la alte institute, unde alți colegi m-au primit cu interes şi cu care am dezvoltat colaborări.

Trecând peste acest aspect, un alt moment marcant este primăvara anului 1980, când lucram la Institutul de Reactori Nucleari de la Piteşti, unde am stat doar un an. Atunci l-am întâlnit pe Profesorul Candin Liteanu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, o mare personalitate a chimiei analitice, iar dumnealui mi-a recomandat cercetarea într-un domeniu cu mare potenţial teoretic şi aplicativ, cromatografia. Nu am avut posibilitatea să o fac performant prin teza de doctorat, aveam câteva lucrări teoretice publicate încă din studenţie, dar am început sistematic abia după anul 1990, printr-un concurs de împrejurări, ca mă apoi să mă implic în acest domeniu de cercetare extrem de important din chimia analitică.

R.: Sunteți membru al mai multor echipe de cercetare naționale și internaționale. Care au fost cele mai interesante proiecte de cercetare, dacă ne raportăm la rezultatele acestora?

V.D.: Cele mai importante proiecte sunt cele legate de cărţile publicate. Împreună cu dr. Șerban Moldoveanu, care mi-a fost şi conducător ştiinţific în studenţie, am publicat patru cărţi la prestigioasa editură internaţională Elsevier. Dintre acestea, două sunt la ediţia a doua, iar una dintre ele sper să apuc să o văd publicată în ediţia a treia. Fiind cărţi de autorat, fiecare în parte a luat cam 3-4 ani de muncă şi cercetare. Între timp, erau cercetările proprii, în baza unor proiecte de cercetare sau colaborări care au condus la multe articole ştiinţifice în reviste importante ale cromatografiei şi chimiei analitice în general. Cea mai plăcută recunoaştere a unora dintre lucrările publicate este nu neapărat citarea lor (citarea în articole a devenit ceva subiectiv, practic decorativ, care de foarte multe ori ţine de liberul arbitru al autorilor – dacă vor sau nu vor să te citeze), ci sunt folosite efectiv la dezvoltarea unor teorii sau modele ştiinţifice.

R.: Cum ați descrie legătura dumneavoastră cu studenții de-a lungul timpului? Au existat transformări în timp din acest punct de vedere? Ați devenit pe parcursul anilor mai apropiat de studenții dumneavoastră, mai ales că acum coordonați doctoranzi și aveți cursuri la Școala Doctorală?

V.D.: Este o întrebare la care răspunsul poate fi lung, prin motivaţii, sau scurt şi la obiect: cred că o relaţie excelentă, mai ales când consideri studentul un partener de activitate.

Doar un detaliu suplimentar despre această colaborare, care sper că spune mult: după examen, îmi plăcea să discut cu fiecare student în parte despre evaluarea lucrării sale şi le semnalez aspecte pozitive şi negative din lucrare, uneori rezolvam împreună unele subiecte. Apreciam în mod deosebit rezolvările originale ale subiectelor de examen, sau informaţii adiţionale care să arate interesul lor pentru chimie. Lucrările cu adevărat deosebite le recompensam cu un mic premiu, de regulă o carte din biblioteca mea din Catedră. Cursul pe care am continuat să îl ţin, şi după retragere, este cel din ciclul de licenţă, Metode de separare în chimia analitică. În ultima parte a ultimului curs de semestru, înainte de a le da lista cu subiectele de examen, le ţin studenţilor o scurtă pledoarie, de a fi mândri că vor fi absolvenţi ai Universităţii din Bucureşti şi le dau câteva sfaturi pentru activitatea lor viitoare.

Despre doctoranzii mei, pot spune că au reuşit să finalizeze prin teze de doctorat doar nouă dintr-un număr aproape dublu de înscriși, pentru mine exigenţa evaluării activităţii lor este în afara oricărei discuţii. Titlul de „doctor în ştiinţe” este totuşi un titlu aparte şi el trebuie să reflecte valoare, maturitate şi profesionalism în domeniul obţinut. Iar faptul că se obţine la Universitatea din Bucureşti este o obligaţie către un standard mai ridicat şi o calitate ştiinţifică înaltă. În prezent mai am un doctorand cu care colaborez în domeniul spectrometriei de masă.

R.: Parcursul dvs. profesional este un exemplu de continuitate, perseverență și excelență. Cât de important este ca un student să își găsească „drumul” și să-i rămână consecvent?

V.D.: Când am terminat facultatea, în anul 1979, nu îmi imaginam viaţa în afara ei, astfel că după repartiţie mi-a venit greu să mă acomodez cu viaţa reală. Am păstrat legătura după absolvire cu câţiva profesori din facultate, veneam săptămânal în Bucureşti ca să îi văd şi să discutăm, asta m-a ajutat să sper că într-o zi mi se va oferi o şansă de a reveni în facultate. De aceea, ca un tânăr să îşi găsească drumul în viaţă, profesând în domeniul în care s-a pregătit, cum este chimia, şi vrea să aibă o carieră recunoscută, o pasiune față de meseria aleasă trebuie să îl caracterizeze. Îi trebuie şi răbdare, pentru că drumul prin viaţă nu este presărat doar cu bune intenţii ale unora pe care îi întâlneşte, adesea dificultăţi şi încercări materiale sau personale, mai mult sau mai puţin grele, îl aşteaptă. Dar dacă doreşte cu adevărat ceva, trebuie să reuşească şi să ajungă acolo unde şi-a dorit. Consecvenţa trebuie să îl conducă pe absolventul pe drumul său.

R.: Sunteți atât profesor, cât și cercetător chimist. Cum se împacă cele două paliere, de predare și de cercetare?

V.D.: Am această credinţă că pentru un cadru universitar, mai ales pentru un profesor, activitatea didactică şi activitatea ştiinţifică sunt inseparabile. Nu poţi preda, mai ales la ciclul de master şi de şcoală doctorală, lucruri acumulate doar pe baza informaţiilor culese din cărţi sau din articole. Dar totodată pentru a cerceta, pentru a fi original e necesar să ai o cultură ştiinţifică foarte largă, un bagaj cu cunoştinţe aprofundate, teoretice şi practice. Fără acestea eu nu cred că se poate vorbi despre o cercetare autentică sau de valoare.

R.: Cum considerați că ar mai putea stimula excelența didactică și în cercetare Universitatea din București?

V.D.: În opinia mea trei factori sunt determinanţi în stimularea excelenţei, în general, într-o universitate. Primul este factorul uman şi de aceea trebuie gândit, printre altele, cum să se păstreze studenţii excepţionali în facultate, chiar după finalizarea doctoratului, sau de adus în universitate pe cei cu rezultate excepţionale obţinute în străinătate. Nu consider o exagerare să spun că pot da exemple de tineri absolvenţi ai facultăţii care peste ani ar putea sau ar fi putut deveni nume importante ale chimiei româneşti.

Aşadar, al doilea factor este dotarea şi finanţarea cercetării. Până la urmă, în spatele departajării universităţilor în diferite clasamente internaţionale este factorul bugetar. O universitate este mare dacă are şi o bază de cercetare foarte dezvoltată şi actualizată, adică un buget mare de cercetare.

Și, nu în ultimul rând, cercetarea, creația și inovarea științifică nu pot fi realizate la comandă, iar din păcate, în cercetare îndatoririle instituționale nu sunt deloc facile. În acest sens, deși managementul proiectelor în derulare s-a îmbunătăţit semnificativ faţă de cum era acuma 15-20 ani, iar colaborarea cu colegii de la Departamentul de Cercetare al UB este de apreciat, componenta birocratică poate îngreuna tot procesul științific.