„Există o corelație pozitivă între sentimentul apartenenței și performanța academică ” – interviu cu Ana Maria Catană

În cadrul celei de-a patra Gale a Premiilor Senatului, desfășurată la finalul anului 2020, Ana Maria Catană, absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, a câștigat premiul pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul Științelor Sociale.

Lucrarea, intitulată „Sentimentul de apartenență al studenților la mediul universitar”, a fost coordonată de lect. univ. dr. Mihaela Stîngu. În prezent, Ana Maria urmează studiile masterale la aceeași facultate, unde, afirmă intervievata noastră, „și-a găsit locul”.

Despre provocările din spatele redactării unei lucrări de licență de succes, cu o temă inedită, precum și despre ambițiile și planurile de viitor în cercetare ne vorbește chiar Ana Maria Catană. 

Reporter: Ați câștigat, în cadrul celei de-a patra ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „Cea mai bună lucrare de licență”. Ce v-a motivat să participați la această competiție și ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

Ana Maria Catană: Motivul pentru care am participat la această competiție a fost de a face cunoscută lucrarea mea de licență la nivelul întregii Universități din București, în afara Facultății de Psihologie și Științele Educației, având în vedere tema care stă la baza acesteia.

Sentimentul de apartenență este o nevoie umană de bază, o motivație fundamentală pentru învățarea și dezvoltarea studenților, iar modul în care aceștia se adaptează la mediul academic și măsura în care stabilesc un sentiment de apartenență în noile comunități pot influența o mare parte a experienței lor universitare.

În urma rezultatelor și analizelor efectuate în lucrarea de licență, am constatat faptul că sentimentul de apartenență are efecte asupra procesului de învățare și asupra succesului la facultate. Studenții care au dezvoltat sentimentul de apartenența prezintă niveluri mai ridicate de motivație intrinsecă și au atitudini pozitive față de învățare. De asemenea, am observat o corelație pozitivă între sentimentul apartenenței și implicarea în activitățile de învățare, precum și între apartenență și performanța academică. În plus, lipsa sau un nivel scăzut al acestui sentiment poate avea efecte negative asupra planurilor studenților de a rămâne la facultate. Astfel, prin propunerea lucrării la această competiție, am considerat că o să devină cunoscută importanța acestui construct, iar instituțiile de învățământ superior se vor concentra mai mult să pună accentul pe construirea apartenenței la mediul educațional pentru cei implicați în învățare.

Obținerea acestui premiu a însemnat pentru mine o realizare importantă și, în același timp, o satisfacție pe plan personal pentru recunoașterea muncii depuse atât în cei trei ani de licență, cât și a interesului și efortului depuse pentru realizarea acestei lucrări de licență.

R.: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București?

A.M.C.: Am aflat de la profesorul care m-a coordonat în realizarea lucrării de licență despre Premiile Senatului Universității din București și m-am consultat cu acesta în vederea deciziei ce urma să fie luată. Astfel, am ajuns la concluzia că ar fi important ca lucrarea să fie cunoscută, așa cum am menționat anterior, și la nivelul întregii universități, datorită temei și a importanței acesteia pentru mediul universitar, sentimentul de apartenență fiind esențial pentru experiențele pozitive ale studenților, pentru motivație și pentru succesul academic, precum și pentru starea lor de bine.

R.: Cercetarea dumneavoastră, „Sentimentul de apartenență al studenților la mediul universitar”, a fost coordonată de lect. univ. dr. Mihaela Stîngu, cadru didactic la Departamentul de Științele Educației al Facultății de Psihologie și Științele Educației a UB, o specialistă cu foarte multe inițiative, care a lucrat în proiecte de cercetare și dezvoltare la nivel național în colaborare cu Centrul Educația 2000+, UNICEF, Ministerul Educație Naționale, UEFISCDI și la nivel internațional în proiecte de tip Erasmus +. Cum a decurs această colaborare?

A.M.C.: În ciuda programului încărcat al coordonatorului meu, am primit sprijin mereu când am avut nevoie, iar acesta nu a ezitat niciodată să îmi ofere ajutor atunci când l-am solicitat. Chiar din perioada când doar discutam în vederea conturării temei de licență, mi-am dat seama că am ales un mentor cu care o să mă înțeleg foarte bine, care o să-mi ofere îndrumare ori de câte ori am nevoie și că relația de colaborare dintre noi o să decurgă într-o notă pozitivă.

R: Când ați început să lucrați la teză, cât de mult timp a necesitat documentarea și diseminarea chestionarelor și ce dificultăți ați întâmpinat?

A.M.C.: Realizarea părții de fundamentare teoretică a fost un proces îndelungat de documentare din diverse surse, în special articole de specialitate, de analize, de comparații, care a durat în medie cam trei luni. În ceea ce privește acest proces, nu am întâmpinat dificultăți pentru că aveam selectate toate informațiile, care mai necesitau doar mici nuanțări atunci când s-a impus carantina la nivelul întregii țări în martie 2020.

Realizarea cercetării (construirea și diseminarea chestionarelor, colectarea și analiza datelor) a fost, de asemenea, un proces complex ce a durat în medie patru luni. Având în vedere contextul pandemic în care ne aflam în primăvara lui 2020, a trebuit să îmi adaptez metodele de cercetare și să transform chestionarele din cele clasice de tip ,,creion-hârtie” în chestionare online. Aici au intervenit dificultățile, și anume faptul că a fost nevoie de un timp mai îndelungat pentru a obține răspunsuri de la respondenți, iar unele întrebări nu au fost formulate îndeajuns de clar și, chestionarele nefiind administrate față în față, nu am avut posibilitatea de a oferi clarificări.

R.: Tematica lucrării dumneavoastră este centrată pe sentimentul de apartenență, o nevoie umană de bază, mai ales în rândul studenților, care vin din mediul liceal, unul care încurajează legături mult mai strânse între colegi, între aceștia și profesori, fiind vorba de grupuri compacte, mult mai reduse decât cele care se conturează odată cu statutul de student. În acest sens, din punctul dumneavoastră de vedere, există o legătură între calitatea relațiilor dintre studenți și colegii lor și sentimentul de apartenență la mediul universitar al acestora? Dar între calitatea relațiilor profesori-studenți și sentimentul de apartenență al studenților?

A.M.C.: Cu siguranță consider că, în procesul instructiv-educativ al studenților, un rol important îl au relațiile interpersonale (fie că e vorba de cele stabilite cu colegii, fie de cele cu profesorii), care influențează sentimentul de apartenență la mediul universitar, putând facilita acest sentiment la niveluri ridicate, atunci când interacțiunile sunt pozitive sau, dimpotrivă, putând inhiba acest sentiment, atunci când interacțiunile sunt negative.

Din punctul meu de vedere, relațiile pozitive dezvoltate de studenți cu colegii lor (bazate pe sprijin și susținere, pe comunicare și cooperare) au un rol semnificativ asupra sentimentului de apartenență al studenților. Printre factorii care susțin niveluri ridicate ale sentimentelor de apartenență la facultate se numără integrarea într-un grup de colegi, sprijinul și susținerea din partea acestuia, precum și relațiile bazate pe comunicare și cooperare. Colegii joacă un rol important în facilitarea unui sentiment de apartenență dezvoltat la mediu universitar, întrucât grupul de colegi este cel care oferă sprijinul necesar pentru realizarea acestei nevoi. Atunci când studenții se simt conectați în siguranță cu ceilalți, când simt că fac parte dintr-un grup, nevoile lor de apartenență au fost satisfăcute.

De asemenea, consider că relațiile pozitive dezvoltate de studenți cu profesorii lor (bazate pe îndrumare și sprijin) au un rol important prin determinarea unor niveluri ridicate ale sentimentului de apartenență al studenților, făcând ca mediul universitar să devină mai suportiv din punct de vedere social și academic. Interacțiunile dintre studenți și profesorii lor joacă un rol semnificativ în susținerea sentimentelor de conectare ale studenților cu universitatea printr-o comunicare deschisă, prin empatie față de provocările cu care se confruntă aceștia în perioada de integrare, prin sprijin pentru adaptarea la viața academică.

R.: Considerați că există diferențe în cadrul procesului de învățare în funcție de nivelul sentimentului de apartenență la mediul universitar? Ce efecte poate avea un sentiment de apartenență crescut / scăzut asupra performanțelor academice și motivației pentru învățare?

A.M.C.: Din punctul meu de vedere, sentimentul de apartenență are efecte importante asupra procesului de învățare și asupra succesului la facultate. Consider că există o corelație pozitivă între sentimentul apartenenței și performanța academică, iar studenții care au dezvoltat acest sentiment prezintă niveluri mai ridicate de motivație intrinsecă și au atitudini pozitive față de învățare, le place la facultate, sunt mai implicați și au mai multe șanse să interacționeze cu ceilalți într-un mod pozitiv. Însă, lipsa / un nivel scăzut al acestui sentiment consider că poate avea efecte negative asupra motivației și planurilor studenților de a-și continua studiile.

R.: În ce fel a afectat contextul pandemic actual dinamica relațiilor dintre studenți, precum și între aceștia și cadrele didactice? Din punctul dvs. de vedere, predarea online a afectat consolidarea sentimentului de apartenență, mai ales în cazul studenților de anul I, care nu au apucat să interacționeze prea mult față în față?

A.M.C.: Apartenența la mediul universitar se referă la o experiență afectivă din partea studenților care implică un sentiment de conectare sau afiliere față de facultate. Facultatea nu este doar locul în care studenții dobândesc cunoștințe, ci este și locul în care ei se împrietenesc, construiesc relații de încredere cu profesorii și dezvoltă un atașament față de mediul universitar. Ținând cont de contextul pandemic actual, consider că sentimentul de apartenență, în special pentru cei din anul I, a fost mult mai dificil de stabilit.

Tranziția de la viața liceală la cea universitară nu este o simplă transpunere a achizițiilor și abilităților din liceu, ci este un proces complex de adaptări și integrări care poate avea o anumită durată și caracteristici specifice. Este o etapă semnificativă pentru studenți, fiind adesea una solicitantă pentru aceștia, atât în plan personal, cât și în plan academic (cantitatea și volumul de muncă, managementul timpului, studiu individual), ori social (noi colegi / prieteni, interacțiunea cu cadrele didactice, integrare).

Din punctul meu de vedere, cei din anul I, în special, au nevoie de relații pozitive dezvoltate cu colegii și profesorii, bazate pe sprijin, colaborare, acceptare socială, conexiune, respect. Profesorii trebuie să manifeste dorință de implicare, interes și afectivitate în relația cu studenții săi, depășind astfel statutul profesorului clasic, preocupat doar de predare. Relațiile dintre studenți și colegii lor se cristalizează cu o mai mare ușurință atunci când există ocazii de desfășurare a unor activități comune de timp liber care ar contribui mai mult la adâncirea interacțiunilor dintre ei, dar, în contextul actual, a fost imposibilă desfășurarea activităților de grup, activităților extracurriculare, de educație non-formală. În plus, consider a fi de o mare importanță pentru sprijinirea acestei tranziții desfășurarea unor activități de orientare, de familiarizare cu facilitățile din campus, cu serviciile de suport (administrative, bibliotecă etc.), cu aspectele organizatorice, cu activitățile cheie ale procesului de învățare (predare, învățare, evaluare, metode și tehnici de învățare etc.), dar și cu oportunitățile sociale, de petrecere a timpului liber, prin realizarea unei abordări de tipul ,,săptămâna introductivă” în vederea facilitării adaptării studenților la mediul universitar. Însă, contextul pandemic actual nu a permis în totalitate realizarea acestor lucruri, fapt pentru care consider că desfășurarea activităților de învățare în format online a afectat și sentimentul de apartenență al studenților.

R.: Care a fost motivația alegerii acestei teme? Având în vedere că este un studiu interdisciplinar complex, care a necesitat o documentare temeinică, atât cunoștințe de psihologie, didactică, cât și de statistică, sociologie, luați în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu?

A.M.C.: În timpul celor trei ani de licență am citit despre rezultatele PISA 2015 și 2018 și am aflat din aceste rapoarte faptul că, în învățământul preuniversitar, sprijinul profesorilor și cel din partea colegilor conduce la niveluri mai ridicate ale sentimentului de apartenență care, la rândul lor, conduc la o motivație academică și performanțe mai ridicate. Pornind de la aceste rezultate, s-a conturat motivația mea pentru alegerea temei lucrării: am vrut să identific dacă aceste interacțiuni și corelații au loc și în învățământul superior, având în vedere etapa de tranziție de la viața liceală la cea universitară parcursă de către studenții din anul I prin adaptarea și integrarea lor în plan cognitiv, afectiv și relațional la mediul universitar, etapă ce este adesea una solicitantă pentru studenți atât în plan personal (părăsirea familiei, un nou început fără a cunoaște pe nimeni), cât și în plan academic (trecerea de la activitatea organizată, ghidată, la luarea independentă a notițelor, cantitatea și volumul de muncă, managementul timpului, studiu individual etc.), ori social (noi colegi / prieteni, întâlnirea de oameni noi, integrare).

Așa cum am menționat și în lucrare, rezultatele și concluziile cercetării trebuie interpretate având în vedere o serie de limitări. Una dintre acestea este reprezentată de faptul că eșantionul care a participat la studiu, atât cel format din studenți, cât și cel format din profesori, nu a fost unul reprezentativ. Eșantionul pentru ambele instrumente de cercetare acoperă doar două facultăți, astfel, acesta nu permite generalizări, însă poate oferi o analiză localizată a problemelor vizate în domeniul sentimentului de apartenență al studenților. Astfel, am luat în calcul posibilitatea dezvoltării acestui studiu la un nivel mai complex (având în vedere importanța sentimentului de apartenență pentru procesul instructiv-educativ), ce implică reluarea intervenției pe un eșantion reprezentativ la nivel național, care să includă un număr mai mare de subiecți din mai multe centre universitare din țară, ceea ce va permite generalizarea rezultatelor obținute.

R: Pentru culegerea datelor, ați folosit ca metodă de cercetare ancheta pe bază de chestionar, pe un eșantion de 63 de studenți și 20 de profesori de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București și de la Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică a Universității Politehnice București. Ați putea să ne spuneți mai multe despre rezultatele la care ați ajuns după finalizarea lucrării? Există diferențe de percepție între cele două categorii de studenți intervievați?

A.M.C.: Unul dintre motivele pentru care am ales astfel eșantionul, de la două facultăți cu specializări total diferite, a fost pentru a identifica dacă există diferențe de percepție între cele două categorii. Principala presupunere făcută a fost aceea că în rândul studenților din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației a UB, sentimentul de apartenență la mediul universitar este un principiu orientativ în educație de o mare importanță.

Am făcut presupunerea că partea din eșantion formată din cei de la Universitatea Politehnica București vor avea o percepție diferită asupra acestui construct și că nu îi acordă o importanță ridicată în procesul instructiv-educativ, având în vedere faptul că universitatea este una de profil tehnic. Însă, și categoria de respondenți formată din studenți ai Facultății de Inginerie Industrială și Robotică din cadrul UPB împărtășesc aceeași viziune și urmăresc dezvoltarea unor relații pozitive student-student și student-profesor în vederea susținerii unui nivel ridicat al apartenenței la mediul universitar.

R: Ce v-a apropiat de acest domeniu? Care sunt acei profesori care v-au marcat în mod deosebit în timpul studiilor și în ce mod au contribuit aceștia la evoluția dumneavoastră profesională și personală?

A.M.C.: Consider că toți profesorii din Departamentul de Științe ale Educației din Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul UB și-au pus amprenta asupra dezvoltării mele într-un mod pozitiv și mi-au inspirat un sentiment de apartenență la mediul academic. M-au marcat prin experiența și competențele deținute, prin exemplele și sfaturile oferite, prin modul în care m-au ajutat să mă adaptez și integrez și prin faptul că relațiile profesor-student nu s-au bazat niciodată pe autoritate / superioritate.

Menționez din nou, în acest sens, relația bazată pe colaborare, sprijin și îndrumare stabilită cu profesorul coordonator al lucrării mele de licență care consider că a avut un impact important asupra evoluției mele personale și profesionale.

R.: Ce ați recomanda unui viitor student al Facultății de Psihologie și Științele Educației? Ce v-ar fi plăcut să știți înainte să urmați această facultate?

A.M.C.: Viitorilor studenți ai Facultății de Psihologie și Științele Educației le-aș recomanda să vină cu încredere în acest mediu universitar, unde experiențele de învățare sunt cu adevărat autentice și semnificative. Dacă își doresc o carieră în care să fie înconjurați de oameni, cu siguranță aici este locul lor. În această facultate vor învăța cum să se cunoască pe ei și să îi înțeleagă pe ceilalți, cum pot să devină valoroși prin educație și cum pot adăuga valoare celor din jur. Atmosfera din cadrul facultății a fost mereu una care a susținut starea de bine a studenților, iar profesorii sunt deschiși și dispuși să ofere ajutor ori de câte ori studenții întâmpină dificultăți.

Când am intrat în anul I, am avut o viziune limitată asupra posibilităților de încadrare pe piața muncii după absolvirea programului de studii finalizat, și anume Pedagogie – consideram că dominantă este practicarea profesiei didactice. Însă, pe parcursul celor trei ani am aflat că posibilitățile de pe piața muncii pentru absolvenții acestui program sunt mult mai diversificate, extinzându-se către alte domenii legate mai ales de formarea continuă a adulților și programe de lifelong learning, managementul proiectelor și al programelor educaționale în sectorul public, non-profit sau privat, formarea și dezvoltarea resurselor umane.

R.: Un număr foarte mare de studenți și masteranzi aleg să își continue studiile în universități prestigioase din afara țării. Dumneavoastră, în schimb, ați ales, până în acest moment, doar spațiul românesc. Ce v-a motivat să vă aprofundați studiile la Universitatea din București? V-ați gândit și la posibilitatea de a studia în străinătate, având în vedere că ați fi putut opta pentru un master în Literatură Comparată, de exemplu?

A.M.C.: Până în acest moment nu am luat în considerare posibilitatea de a studia în străinătate. În primul rând, principalul motiv care m-a determinat să îmi continui studiile în Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București și să nu părăsesc spațiul românesc a fost reprezentat de faptul că am simțit că locul meu este în cadrul acestei facultăți. Vasta experiență a profesorilor, accentul pus pe starea de bine a studenților, experiențele autentice de învățare, învățarea cu sens și contextualizată – toate acestea au fost factori care au contribuit într-un mod decisiv la retenția mea în cadrul facultății. În al doilea rând, îmi doresc să particip activ și într-un mod pozitiv la dezvoltarea societății din această țară, astfel, am ales să nu părăsesc spațiul românesc. Și, nu în ultimul rând, sunt o fire atașată de familia mea și consider că aș fi întâmpinat dificultăți în a mă îndepărta, chiar dacă doar fizic, de membrii ei.

R.: Ce părere aveți de inițiativele Universității din București demarate la începutul anului 2020-2021 pentru a facilita, printre altele, sentimentul de apartenență la comunitatea academică a UB, printre care „Ghidul Studentului”, o broșură care cuprinde informații esențiale pentru a ușura parcursul studenților, adresată în special celor din anul I, precum și webinarii specifice?

A.M.C.: Din punctul meu de vedere, aceste inițiative sunt extrem de utile pentru a ușura etapa de tranziție a studenților care vin în anul I și pentru a facilita adaptarea acestora la mediul universitar. În ceea ce privește ,,Ghidul studentului”, consider că broșura cuprinde informații de bază, specifice mediului academic, care le sunt utile ,,bobocilor” pentru a se familiariza cu ceea ce înseamnă facultate, iar în privința webinariilor destinate celor din anul I, le văd ca pe o oportunitate bine-venită, desfășurată într-un mediu prietenos și prin discuții deschise, pentru a afla nevoile, așteptările și nelămuririle celor proaspăt intrați în comunitatea academică a UB și pentru a-i informa despre ce implică statutul de student, despre care sunt beneficiile și oportunitățile pe care le pot accesa și despre ce servicii le oferă Universitatea.