Laureată a Premiilor Senatului Universității din București pentru Cea mai bună disertație de masterat din domeniul Științele Vieții și Pământului, Simona Bacău urmează în prezent studiile doctorale în Elveția.
Realizată sub îndrumarea prof. univ. dr. Cristian Iojă, lucrarea care i-a adus premiul doctorandei Simona Bacău a urmărit „Relația dintre amenințările și conflictele de mediu din siturile Natura 2000 din regiunea de dezvoltare Sud-Est”. Lucrarea tinerei cercetătoare se remarcă prin actualitatea deosebită a subiectului: siturile Natura 2000 reprezintă o realitate recentă în politica de mediu europeană și românească, căci propun o nouă viziune de gestionare a relației dintre natură și societate, bazată pe echilibru și beneficii reciproce.
Complexitatea lucrării premiate este dată de scara de abordare (regională), precum și de volumul de date analizate – cele mai multe dintre date sunt generate de către autoarea lucrării, numărul conflictelor de mediu înregistrate fiind de peste 1.000.
De asemenea, laureata premiului s-a remarcat și prin comunicări deosebite, în cadrul unor manifestări științifice internaționale și naționale, la care a obținut și două premii de excelență. Despre provocările din viața unui doctorand, dar și despre motivația care stă în spatele succesului acestuia ne va povesti chiar Simona Bacău.
Reporter: Știm cu toții cât de greu îi este unui tânăr cercetător să se afirme, să facă să fie recunoscute roadele muncii sale. Ce a însemnat premiul Senatului Universității București pentru dumneavoastră, în acest sens?
Simona Bacău: Într-adevăr, etapele pe care le parcurge un tânăr cercetător pot fi dificile, dar sunt extrem de interesante și aduc o multitudine de provocări. De menționat este faptul că acesta nu este un proces prin care să treci de unul singur, sprijinul fiind unul dintre cei mai importanți factori pentru a reuși. În acest sens, eu am beneficiat de suportul Centrului de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI) și mai ales al domnului prof. univ. dr. Cristian Iojă, sub îndrumarea căruia am realizat lucrarea de disertație.
În ceea ce privește premiul Senatului Universității București „Cea mai bună disertație de masterat” din domeniul „Științele Vieții și Pământului”, acesta este o onoare, o recunoaștere a muncii individuale și a celei de echipă, precum și o sursă importantă de motivație pentru etapele următoare din cariera mea.
R: Cercetarea dumneavoastră vizează un subiect de actualitate. Cât de greu sau, dimpotrivă, cât de ușor v-a fost să tratați o temă atât de ,,fierbinte” (“hot topic”)?
S.B.: Nu cred că pot generaliza în termeni de „greu” sau „ușor” referindu-mă la teza de disertație. Pentru mine, aceasta a reprezentat o serie de provocări de la alegerea subiectului, identificarea surselor, stabilirea metodelor optime de colectare și prelucrare a datelor, până la prezentarea și interpretarea rezultatelor.
Acest “hot topic” derivă din actualitatea și frecvența conflictelor de mediu în societatea contemporană. În momentul în care unei valori naturale i se asociază o valoare economică, apar din ce în ce mai multe amenințări. De la amenințări la conflicte se trece destul de rapid, de vreme ce interese diferite încep să se manifeste. Astfel că, în cadrul lucrării, se abordează relația dintre amenințările și conflictele de mediu identificate în siturile Natura 2000 din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, un subiect cheie pentru managementul ariilor protejate.
R: Lucrarea dumneavoastră adună un mare volum de date analizate și originalitatea abordării constă, între altele, în faptul că ați consultat baze de date din mediul online. Cât de credibile și de facil de așezat în context sunt informațiile pe care le oferă internetul, pentru o cercetare științifică? Și cum ,,alegem bobul de neghină”?
S.B.: Pentru a putea analiza acest subiect, datele au fost colectate atât din documente publice oficiale, cât și din surse mass-media. Această relație dintre amenințări și conflicte de mediu este, dintr-un anumit punct de vedere, relația dintre informațiile existente în documentele oficiale (amenințările) și cele din sursele mass-media (conflictele de mediu). Mass-media a fost considerată o sursă optimă pentru a identifica situații reale, conflictuale, între actori clar definiți și cauze menționate. Am considerat că sursele mass-media conștientizează mult mai mult realitățile din teren, lucru care nu e întotdeauna valabil pentru informațiile prezentate în documentele generate de administrațiile publice.
Din multitudinea surselor existente, selectarea informațiilor utile a reprezentat o etapă destul de dificilă a procesului de colectare a datelor, întrucât sursele mass-media adaugă un grad ridicat de subiectivitate. Diferite publicații tratează același subiect în mod diferit, din diferite perspective, fiind necesar să se identifice și utilizeze o modalitate de a diminua acest aspect. Astfel, credibilitatea informațiilor preluate din sursele mass-media este dată de volumul de date introduse în analiză, varietatea surselor utilizate și utilizarea metodelor statistice în analiză.
R: Înțeleg că studiul dumneavoastră are o aplicabilitate practică deosebită. Dar cum a fost primită această cercetare atât de curajoasă de către publicul de specialitate?
S.B.: Consider că utilizarea datelor din surse mass-media a fost ușor surprinzătoare, dar actualitatea acestora, metodele folosite și rezultatele obținute le-au demonstrat utilitatea pentru o analiză de acest tip. Consider că publicul de specialitate a privit obiectiv lucrarea în ansamblu, mai ales datorită faptului că în diferite domenii, numeroase articole publicate la nivel internațional utilizează această sursă pentru a analiza date recente.
R: Educația ecologică este un subiect aflat, teoretic, pe buzele tuturor. Însă prea puțini fac ceva în acest sens. Credeți că se impune o conștientizare masivă în rândul populației, privind importanța acestui tip de educație la toate nivelele, începând, să spunem, de la grădiniță și continuând pe tot parcursul vieții? Un fel de ,,educație ecologică durabilă”?
S.B.: Din punctul meu de vedere, educația ecologică poate fi privită din două perspective. În primul rând, la nivel de grădiniță și școală primară, consider că se poate realiza în clasă. În al doilea rând, consider de un mai mare impact activitățile realizate direct pe teren cu membri ai comunităților locale. Informarea și conștientizarea sunt procese care implică activități de teren, de a merge efectiv în zonele vulnerabile (zone predispuse la riscuri naturale sau localități situate în vecinătatea unor arii protejate) și a explica clar membrilor comunităților locale ce este permis, interzis și care sunt consecințele nerespectării anumitor decizii. Totodată, consider necesar ca populația locală să fie implicată direct în diferite activități, workshop-uri și în procese decizionale referitoare la comunitatea în care trăiesc pentru creșterea gradului de responsabilizare și conștientizare.
R: Am aflat, din CV-ul dumneavoastră, că, în prezent, urmați studiile doctorale în Elveția, una dintre țările recunoscute pentru calitatea învățământului său. Ce ar merita să preia învățământul românesc post-universitar de la cel elvețian sau, invers, ce ar putea prelua elvețienii de la români?
S.B: Dacă ar fi să compar situații punctuale, aș putea menționa faptul că în Elveția doctoratul este privit ca un loc de muncă pentru care aproximativ 40 de ore pe săptămână sunt prevăzute pentru a lucra efectiv la doctorat. De asemenea, știu că în România prezentarea planului de cercetare propus a fi urmat pe parcursul Studiilor Doctorale se susține la început și este o condiție de admitere. În schimb, în Elveția, planul de cercetare se elaborează pe parcursul primului an de doctorat, după o documentare riguroasă asupra datelor ce pot fi utilizate și a metodelor care pot fi aplicate. Lucrurile sunt foarte bine organizate, întâlnirile cu îndrumătorii de doctorat sunt stabilite cu mult timp înainte, cerințele sunt clare, dar în același timp ai destul de multă libertate de alegere. Diferențe există, bineînțeles, însă nu sunt în măsură să fac recomandări legate de ce ar merita să fie preluat și ce nu.
R: Plănuiți să urmați o carieră în învățământ? Sau vă veți concentra numai pe cercetare?
S.B.: Cred că este destul de devreme pentru a mă pronunța în vreo direcție. Nu exclud nicio posibilitate. Mi-ar plăcea să reușesc să îmbin mai multe lucruri pe viitor, poate o carieră în învățământ și cercetare, dar nu exclud, de exemplu, o carieră în mediul privat. Îmi plac provocările și mi-aș dori să încerc cât mai multe lucruri pentru a afla ce îmi place și ce mă ajută mai mult pentru a mă dezvolta profesional.
Postări asemănătoare:
„Fiecare are o motivație personală, dar ceea ce cred că au în comun studenții este o anumită deschidere, flexibilitate și dorință de a învăța ceva nou, diferit de ceea ce au acumulat până în prezent”, interviu cu lect. univ. dr. Anca Dinu, coordonatorul programului de masterat „Digital Humanities”
„Era o bucurie să urmăresc elevii la ieșirea din amfiteatru și să văd atâtea zâmbete, să ascult rugămințile adresate profesorilor de a reveni și în săptămânile următoare” – interviu cu Mioara Clius, prodecan al Facultății de Geografie a UB
Prelegerea „Prezența dezgustului în psihopatologia anxietății”, susținută de doctoranda Simona Pascal în cadrul seminarului „Conștiență și cunoaștere – o abordare interdisciplinară”
„Recunoașterea muncii unui cercetător este foarte importantă, iar cercetarea înseamnă inovație”, interviu cu conf. univ. dr. Gabriel Hâncean, câștigătorul premiului pentru „Cel mai prestigios articol” din domeniul Științelor Sociale
