Conf. univ. dr. habil. Daniel Constantin Diaconu, cadru didactic al Departamentului de Meteorologie și Hidrologie al Facultății de Geografie a Universității din București și cercetător la Centrul de Analiză Integrată şi Management Teritorial, autor al volumului „Force Majeure in the Hydropower Industry. Concepts and Case Studies”, a câștigat, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului UB, distincția pentru „cea mai prestigioasă publicație (carte) în domeniul Științelor Vieții și Pământului”, fiind al doilea an consecutiv când obține această distincție.
Cartea a fost lansată în anul 2023 în limba engleză la prestigiosul grup editorial internațional Springer.
Despre activitatea cercetare din cadrul Centrului de Analiză Integrată şi Management Teritorial, precum și despre activitatea editorială, cu accent pe volumul premiat de Senatul UB, ne va vorbi în continuare chiar profesorul Daniel Constantin Diaconu.
Reporter: Ați câștigat din nou, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Premiilor Senatului Universității din București, distincția pentru „cea mai prestigioasă publicație (carte) în domeniul Științelor Vieții și Pământului”. Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Daniel Constantin Diaconu: Da, este al doilea an consecutiv când la această categorie a Premiilor Senatului obțin această distincție. Premiul reprezintă o recunoaștere simbolică a eforturilor depuse de-a lungul celor 27 de ani de activitate în Universitatea din București.
R.: Având în vedere că volumul „Force Majeure in the Hydropower Industry. Concepts and Case Studies”, publicat în anul 2023, a avut parte de o receptare pozitivă, vă rugăm să ne spuneți mai multe despre acesta. Cum s-a conturat această lucrare și ce o face atât de importantă?
D.C.D.: Lucrarea a rezultat ca urmare a activității depuse în calitate de expert hidrolog în cadrul unui proces de mare anvergură dintre mai multe companii energetice mari din România și din străinătate. De-a lungul derulării procesului, am constatat nevoia clarificării unor aspecte terminologice, legislative, dar și hidrologice, pentru o mai bună înțelegere a complexității fenomenelor hidrologice și a modului de exploatare a resurselor de apă în producția de energie.
R.: Cartea dumneavoastră a fost publicată la prestigiosul grup editorial internațional Springer. Cum ați reușit această performanță? Aveți în plan să o publicați și în limba română, mai ales că este o temă care nu a fost tratată în literatura de specialitate de niciun autor român, iar studiile de caz fac referire la companii din România („Hidroelectrica”) și la sectorul energetic național?
D.C.D.: Cartea reprezintă a treia publicație în cadrul editurii Springer, și a venit firesc după ce inițial am fost coautor alături de alți cercetători din străinătate, apoi în calitate de co-editor tot cu un profesor din străinătate și acum ca unic autor. Chiar dacă tema este una de interes pentru specialiștii din România, numărul redus al acestora nu justifică publicarea cărții în limba română.
R.: Având în vedere că procesul de elaborare a publicației a fost unul complex, fiind un volum aflat la congruența mai multor (sub)domenii științifice, interdisciplinare, ce dificultăți ați întâmpinat și care au fost cele mai mari provocări?
D.C.D.: Reflectând acum la această întrebare pot spune că disciplinele studiate în cadrul Facultății de Geografie, specializarea Știința Mediului, cu o durată de 5 ani, și ulterior și a celor din cadrul Universității Tehnice de Construcții București mi-au conferit posibilitatea aprofundării și parcurgerii unor materiale cu profil juridic sau tehnic. Consider că studiile de licență cu durata de 3 ani sunt insuficiente pentru a oferi un eșafod solid pe care un tânăr să își poată clădi o carieră de succes în această perioadă când inteligența artificială exercită o concurență tot mai puternică pe zi ce trece.
R.: Cum ați defini „forța majoră” în industria hidroelectrică? Ne puteți da un exemplu în acest sens, mai ales că ați dedicat un întreg capitol acestui aspect.
D.C.D.: În general, pentru ca un eveniment să constituie un caz de forță majoră, acesta trebuie să fie imprevizibil, exterior părților la contract și inevitabil. Aceste concepte sunt definite și aplicate în mod diferit în funcție de jurisdicție.
Conceptul de „forță majoră” își are originea în dreptul civil francez și este un standard acceptat în multe jurisdicții care își derivă sistemele juridice din Codul Napoleonian. În sistemele de drept standard, cum ar fi cele din Statele Unite ale Americii și Regatul Unit, clauzele de forță majoră sunt acceptabile, dar ar trebui să fie mai explicite cu privire la evenimentele care ar declanșa clauza.
Odată cu creșterea performanței echipamentelor tehnice, a previziunilor unor fenomene naturale, cauzele invocării forței majore se restrâng. Acest concept, chiar dacă este prezent în toate contractele încheiate între două sau mai multe părți, este de multe ori superficial tratat, dar în multe situații poate fi definitoriu în finalizarea cu bine a unui contract pentru cei implicați în el.
R.: Care au fost principalele instrumente, resurse pe care le-ați utilizat în realizarea volumului, precum și metodele de cercetare folosite?
D.C.D.: Evident la baza acestei cărți au stat informațiile hidrologice privind Sinteze și regionalizări hidrologice, curs pe care îl și susțin în cadrul programului masteral „Climatologie și resurse de apă”, precum și o documentare aprofundată a bazelor de date și colaborarea cu distinși avocați din cadrul unor puternice case de avocatură.
R.: Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai importante concluzii pe care le-a evidențiat lucrarea dvs. cu privire la tema analizată?
D.C.D.: Piața energiei va fi vectorul de progres al tuturor economiilor. Sectorul hidroenergetic va trece prin momente dificile având în vedere efectele schimbărilor climatice globale, a necesităților de păstrare a biodiversității, a cerinței tot mai ridicate de apă de către agricultură și populație. Volumul dorește să evidențieze o serie de particularități ale industriei hidroenergetice, din care să se înțeleagă că și producția de energie pe baza unei astfel de resurse este limitată și implică anumite costuri de mediu și sociale dar și o serie de riscuri.
R.: În ce proiecte de cercetare și / sau editorial sunteți implicat în prezent?
D.C.D.: În prezent, derulez un proiect pe durata de trei ani de tip DUT (Driving Urban Transitions Partnership / Parteneriatul pentru Tranziții Urbane), un proiect transnațional de cercetare care abordează provocările urbane pentru a ajuta orașele în tranziția lor către o economie și o funcționare mai durabilă.
Editorial, sunt nevoit să renunț la acest tip de publicații, ele nemaifiind considerate ca importante pentru mediu academic din punct de vedere al atragerii de fonduri suplimentare, având în vedere prevederile Metodologiei-cadru de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale personalului didactic şi de cercetare. Consider că articole oferă informații de înalt nivel pentru un număr mic de specialiști, în schimb cărțile sunt mult mai accesibile unui număr mai mare de cititori și pe o perioadă de timp mult mai îndelungată.
R.: Ce credeți că ar mai putea face Universitatea din București pentru a stimula excelența didactică și în cercetare?
D.C.D.: Dorim să atragem fonduri suplimentare din cercetare, dar în schimb investim foarte puțin sau deloc. Bazele de date, echipamentele, spații adecvate de cercetare necesită sume consistente.
Rezultatele obținute până în prezent se datorează doar pasiunii oamenilor, a dorinței lor de a evolua științific și a unor colaborări cu instituții terțe și în mică măsură unui climat favorabil din Universitatea din București, care este departe de o susținere serioasă a cercetării.
Universitatea din Bucruești trebuie să acționeze structural prin dezvoltarea infrastructurii de cercetare din nucleele de cercetare existente care au reușit să obțină rezultate remarcabile. O altă măsură importantă este implementarea tuturor proiectelor de cercetare doctorală sub umbrela Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB), structură de cercetare care să asigure suportul pentru obținerea unor rezultate consistente după stagiul doctoral.
Tot la nivelul ICUB trebuie să ne orientăm către atragerea de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare. Cu excepția unor nuclee de cercetare de la facultățile de Biologie, Chimie și Fizică, în rest doar accidental se mai face cercetare la un nivel performant pe plan mondial.
De exemplu, Facultatea de Geografie a Universității din București nu dispune în acest moment de niciun laborator funcțional de hidraulică, mobilitate urbană, geomorfologie sau de altă natură, singurele rezultate sunt obținute în centre de cercetări ce funcționează doar prin entuziasmul unor echipe expuse riscului de epuizare instituțională.
Cartea „Force Majeure in the Hydropower Industry. Concepts and Case Studies” poate fi comandată online, de aici.