„Un demers colaborativ menit să provoace întâlniri și dislocări de perspectivă”, interviu despre #ȘcoalaDeCreativitate cu conf. univ. dr. Alexandra Crăciun

„Un demers colaborativ menit să provoace întâlniri și dislocări de perspectivă”, interviu despre #ȘcoalaDeCreativitate cu conf. univ. dr. Alexandra Crăciun


Premiată cu distincția pentru cel mai inovator curs în cadrul celei de-a doua Gale a Premiilor Senatului Universității din București, Școala de Creativitate de la Cumpătu oferă studenților, masteranzilor și doctoranzilor un program interactiv, pluri, inter și transdisciplinar, care îşi propune să stimuleze valorificarea potențialului creativ al cursanților.
Programul, care pune la dispoziția studenților cursuri și ateliere de teatru, muzică, arte plastice, dezvoltare personală, gândire laterală, creative writing, discurs public etc. a reunit, la fiecare ediție, studenți din domenii variate (ştiinţe exacte, ştiinţe socio-umane, învăţământ artistic etc) din cadrul Universității din București, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arhitectură, Universitatea Națională de Muzică și Universitatea Națională de Arte.
Caracterul inovativ al proiectului rezidă în facilitarea interacțiunii dintre cadre didactice şi cursanţi cu orizonturi de formare diferite, menită să producă transferuri şi interferenţe creative între domeniile ştiinţifice şi cele artistice. Despre provocările pe care generația millenials le aduce mediului academic, dar și despre creativitate, implicare și inovație, ne va vorbi conf. univ. dr. Alexandra Crăciun, unul dintre coordonatorii proiectului.
Reporter: Ce v-a motivat să concurați la cea de-a doua ediție a Premiilor Senatului Universității din București? Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?
Alexandra Crăciun: Școala de Creativitate este un proiect întrucâtva excentric care încearcă să repună în discuție un model cultural interdisciplinar pe o piață a specializării excesive.  Este un demers colaborativ menit să „provoace” întâlniri și dislocări de perspectivă, aducând împreună studenți și cadre didactice ale celor mai prestigioase instituții academice cu profil artistic din București.  Dar, probabil, cel mai importat aspect e că avem de-a face cu un proiect de echipă. O echipă adusă împreună de către profesorul Liviu Papadima, în pariul unei idei aproape pătimașe: aceea de a păstra vie nevoia de a gândi alternativ. Și aici vine răspunsul la întrebarea pe care tocmai ați formulat-o. Înscrierea Școlii de Creativitate în competiția pentru Premiul Senatului Universității a însemnat nu doar o validare a rosturilor unui demers prin care universitatea noastră creează un punct de intersecție academic în registrul creativ, dar și un factor adăugat de vizibilitate, pentru un proiect ce își dorește să realizeze și o punte între diferitele facultăți ale Universității din București.
R: Considerați că inițiative precum Premiile Senatului Universității din București încurajează mediul academic spre inovare și spre crearea/implementarea de noi proiecte?
A.C.: Da, cu siguranță. Am participat la festivitatea de decernare a Premiilor Senatului și cred că a fost o ocazie minunată de a descoperi proiecte noi, extrem de interesante, derulate în cadrul instituției noastre, realizări deosebite ale colegilor din alte facultăți.  Cred că demersul actual al Universității, de a face vizibile aceste proiecte în cadrul comunității academice, desigur, și prin eforturile Direcției Comunicare, Relații Publice și Marketing, este nu numai binevenit, dar și foarte util în perspectiva stimulării colectivelor în generarea unor idei inovatoare.
R: Având în vedere caracterul interactiv al Școlii de Creativitate de la Cumpătu, considerați că utilizarea metodelor inovatoare de predare ar trebui utilizate la o scară mai largă în mediul academic românesc?
A.C.: Cred că profilul studentului s-a schimbat. Presiunea digitalului, prezența activă în rețelele sociale, modificarea tipului de concentrare (attention span) despre care inițial se spunea că s-a redus, iar, mai recent, că a devenit excesiv de selectiv, articulează oarecum diferit așteptările față procesul didactic. Școala de Creativitate de la Cumpătu propune un model experiențial, imersiv. Nu cred că prelegerea academică trebuie să dispară, dimpotrivă, pentru că ea face parte dintr-un antrenament cultural profund. Dublarea rigorilor studiului academic însă, în exercițiul disruptiv al unor discipline complementare precum muzica, teatrul, artele plastice sau literatura, creează în mediul academic românesc un punct de fugă.  Școala de Creativitate este, credem noi, un loc necesar, al unor experiențe profunde și… speciale.
R: Cum sunt primite cursurile Școlii de Creativitate de studenți? Ce îi motivează să se înscrie?
A.C.: Un studiu la care au participat peste 1.500 de CEO, realizat la nivel global de către IBM, arăta că, într-un context economic din ce în ce mai complex și ambiguu, creativitatea este considerată cel mai important factor de succes. Cred că generația millenials, din care fac parte și studenții noștri, înțelege cel mai bine acest trend. Dar, dincolo de un interes de principiu, ceea ce îi aduce în număr tot mai mare de la an la an, ține de calitatea lectorilor care fac ca acest program să existe. Și vorbesc aici despre o serie de pasionați, „mari” profesori, personalități marcante în plan cultural, ce vin an de an la Sinaia.  Actorul Adrian Titieni, rector al UNATC, compozitorul Dan Dediu, rector al Universității Naționale de Muzică din București, profesorul Liviu Papadima, prorector al Universității din București, scriitoarele Ioana Pârvulescu și, mai recent, Simona Popescu fac din  Școala de Creativitate un spațiu al unor  întâlniri esențiale, de care cred că generațiile digitale au din ce în ce mai multă nevoie.
R: Vă rugăm să ne explicați pe scurt ce este Școala de Creativitate și cum este organizată activitatea în cadrul ei?
A.C.: Cursurile Școlii  de Creativitate de la Cumpătu se desfășoară pe durata a 6-7 zile, în cadrul cărora studenți, masteranzi și doctoranzi ai Universității din București și ai universităților partenere participă la sesiuni intense de cursuri și ateliere de teatru, muzică, arte plastice, gândire laterală, creative writing, discurs public sau dezvoltare personală. În cadrul acestor sesiuni, paricipanții dezvoltă o serie de proiecte, de la construcția unor dispozitive ingenioase, la crearea unor lumi posibile sau dezvoltarea unor machete de arhitectură imaginară.  Gândită ca program, pluri, inter și transdisciplinar, Școala de Creativitate de la Cumpătu aduce anual împreună viitori matematicieni, geografi, fizicieni, jurnaliști, chimiști, filologi, istorici, sociologi, magistrați,  psihologi, arhitecți, muzicieni, pictori, artiști pentru a gândi împreună proiecte cu teme inedite: de la construcția unor dispozitive ingenioase, la crearea unor lumi posibile, la dezvoltarea unor campanii publicitare, inventarea unor produse noi,  sau dezvoltarea unor machete de arhitectură imaginară.
R: Cum s-a conturat ideea Școlii de Creativitate? Care sunt criteriile prin care sunt aleși trainerii?
A.C.: Întregul proiect al Școlii de Creativitate îi aparține domnului profesor Liviu Papadima. Îmi amintesc că de-abia mă întorsesem dintr-un stagiu în care, timp de doi ani, am fost implicată în dezvoltarea primului program de studii culturale românești cu o structură de tip interdisciplinar, în Bavaria,  în cadrul Universității din Regensburg, când mi-a povestit prima dată despre ideea de a construi proiectul Școlii de Creativitate. Ca absolventă atât a Universității de Artă din București, cât și a Facultății de Litere a Universității din București, evident, ideea de a aduce împreună limbajele celor mai importante academii creative mi s-a părut fascinantă. Am pornit deci, alături de Profesorul Liviu Papadima și de colegul și prietenul conf. univ. dr. Miroslav Tascu-Stavre, în acest proiect transdiciplinar, lansat mai degrabă ca provocare. O provocare ce și-a selectat ea însăși grupul de profesori, sau să îi numim traineri, aproape toți însuflețiți de aceeași idee quixotică. Ideea că, așa cum spunea Albert Einstein, nu poți rezolva o problemă aplicând aceelași mod de gândire care a dus la crearea ei.
R: Am remarcat că, printre participanții la cursurile Școlii de Creativitate, se regăsesc și studenți ai altor universități din București, cum ar fi de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Arhitectură, Universitatea Națională de Muzică și Universitatea Națională de Arte. Sunteți de părere că asemenea „schimburi de experiență” constituie un „boost” de motivare pentru studenți?
A.C.: Da, acesta este, cred, unul dintre punctele forte ale Școlii de Creativitate de la Cumpătu. Faptul că este probabil prima construcție academică din România având un profil profund transdisciplinar. Tocmai de aceea am păstrat grupe de lucru restrânse, în jur de 20 de studenți, mod de lucru care garantează caracterul practic, interactiv. E fascinat să vezi cum, într-un exercițiu de teatru sau de scriere creativă, studenți provenind din zone de studiu aparent divergente: de la fizică, științe politice, muzică, arhitectură sau chimie vin cu soluții inedite, corespunzătoare propriei lor formări.
Și aici, permiteți-mi să adaug mulțumirile mele Departamentului de Comunicare, Relații Publice și Marketing, condus de Mircea Sava, precum și colegilor de la celelalte facultăți care, în fiecare an, contribuie la promovarea acestui proiect la nivelul studenților, în așa fel încât bursele oferite de Universitatea din București în urma unei riguroase selecții să ajungă la cei mai buni studenți, masteranzi și doctoranzi.
R: Care sunt avantajele folosirii acestor metode și de ce considerați că sunt potrivite pentru mediul academic?
A.C.: Ceea ce este realmente interesant în privința Școlii de Creativitate este faptul că ea creează realmente o comunitate. Genul acesta de experiență didactică depășește o paradigmă de timp formativ, întrând într-o zonă de timp transformațional. Este interesant să vezi cum alumnii Școlii de Creativitate nu se mai pot despărți atunci când cursurile se încheie și cum, după finalul „Școlii”, ei continuă să de întâlnească.  Îmi amintesc cum una dintre generații a continuat să se întâlnească săptămânal timp de un an, dezvoltând ulterior tot felul de alte proiecte de tip colaborativ.
R: În opinia dvs., diversitatea metodelor de predare reprezintă o necesitate în învățământul românesc? De ce credeți că noile metode nu sunt atât de des utilizate?
A.C.: Într-un cadru de timp didactic tradițional, există o serie de limite de infrastructură. Atunci când ai 150 de studenți într-un curs, oricât de ofertantă ar fi tema, trebuie să fii extrem de creativ să construiești în două ore o aplicație de tip interactiv. Apoi, sunt limitele de tip metodologic.  În ciuda faptului că se vorbește din ce în ce mai mult în plan global despre transdisciplinaritate, practic, normele de tipul COR sau ARACIS invocă dimpotrivă definiții inflexibile în cadrul unei singure discipline. Și, paradoxal, tocmai aceste definiții alimentează mai târziu – după ce modele unor profesii trec – șomajul sau teama de reconversie profesională. Astfel, cred că una dintre reușitele Școlii de Creativitate este și aceea că îi învață pe studenți să experimenteze, să înțeleagă faptul că aplicarea unei metode de gândire laterală, chiar dacă nu aduce neapărat succes imediat, este singura sursă a marilor descoperiri. Și, să nu uităm că mari corporații globale precum Tata Group, prin Dare to Try, sau Google Innovation Lab, conferă premii pentru cele mai îndrăznețe idei ale angajaților, care… nu au fost implementate sau nu au generat și rezultate financiare.
R: Pe de altă parte, cum credeți că ar mai putea Universitatea din București să stimuleze excelența didactică și de cercetare?
A.C.: Trebuie să vă vorbesc aici despre un alt proiect extrem de frumos al Universității din București, care, în momentul acesta, se află în plină derulare. UB Talks reprezintă un concurs anual, adresat studenților, ce vizează comunicarea științei într-o manieră inovativă, accesibilă unui public nespecializat. Asemenea Școlii de Creativitate, UB Talks este un loc deschis de întâlnire și interacțiune ce aduce împreună cercetări derulate de studenți, masteranzi sau doctoranzi, în cadrul Universității din București. Este, atât pentru mine, cât și pentru membrii juriului care provin din mediul de afaceri, un prilej extraordinar de a afla rezultate ale unor proiecte de cercetare fascinante realizate de studenți de la fizică, matematică, istorie, științe politice, despre care altfel nu aș fi avut vreodată prilejul să aud. Cred că astfel de întâlniri ale diferitelor domenii de studiu sunt capabile să nuanțeze instrumentarul familiar și să creeze noi perspective asupra unor locuri devenite comune, alimentând bucuria marilor descoperiri.

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații.