În cel mai nou număr al prestigioasei reviste științifice „Nature”, luni, 27 ianuarie 2025, a fost publicat un interviu cu prof. univ. dr. habil. ing. Mihai Emilian Popa, cadru didactic la Facultatea de Geologie și Geofizică a UB, reputat paleobotanist, legat de activitățile didactice și de cercetare desfășurate de respondent în cadrul UB.
În secțiunea „Where I work”, în articolul „How I find and explain plant fossils in Romania”, semnat de jurnalista britanică Christine Ro, interlocutorul povestește despre descoperirea și cercetarea fosilelor de plante din România.
„De la vechi așezări miniere din Munții Carpați la stațiile de metrou din București, Mihai Emilian Popa analizează urmele trecutului îndepărtat”, remarcă încă din șapou autoarea.
Articolul, constituit sub forma unui testimonial, reprezintă o mărturie a specializării în paleobotanică a profesorului Popa, un parcurs profesional „catalizat” de multă pasiune pentru domeniu, dar în același timp, marcat de lipsa resurselor științifice, aparatură necesară în cercetare într-o perioadă de tranziție din istoria României. Totodată, a fost necesară alinierea cercetării întreprinse într-o țară în care paleobotanica era în stadiu de pionierat la standardele academice internaționale.
„Biroul meu de la Universitatea din București are o bibliotecă pe care am început să o alcătuiesc încă din anul 1990, când am început să studiez Paleobotanica. Până în anul 1989, când dictatorul român Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat de la putere, schimburile de cercetare cu țările străine erau foarte dificile – așa că, în anii 1990, am avut mult de recuperat pentru a aduna lucrări de referință din literatura paleontologică. Acum biblioteca mea are aproximativ 9.000 de titluri, în principal despre sistematica plantelor. Mai mult de jumătate din bibliotecă nu este încă disponibilă online, deoarece paleobotanica este un domeniu extrem de nișat de cercetare și, ca specialist, trebuie să te bazezi pe cărți și articole din secolul al XIX-lea”, punctează prof. univ. dr. habil. ing. Mihai Emilian Popa.
În anul 1990, paleobotanistul a ales să completeze cercetarea teoretică, „de bibliotecă”, cu munca de teren. În acest sens, a plecat din Capitală „cu rucsacul și bocancii pentru a lucra ca miner în sudul Munților Carpați. Am început să fac muncă de teren, colectând probe precum fosile, roci și mai ales cărbune din galeriile / tunelurile de exploatare adânci din aceste mine de cărbune”.
Achiziționarea unei vechi case din satul Bigăr, situat în județul Caraș-Severin (din Munții Aninei ai Carpaților Meridionali), o așezare rurală înconjurată de foste mine de cărbune, a reprezentat un punct de referință în traseul personal și profesional al profesorului Popa.
„Îmi găsisem bine locul, Anina era cel mai adânc complex minier pentru cărbuni din Europa, cu orizonturi subterane ce atingeau 1300 metri adâncime și cu mai mult de 120 kilometri de galerii active, un labirint uriaș, tridimensional. Primele galerii și puțuri s-au săpat la Anina în anul 1792, mina fiind închisă în anul 2006, perioadă în care am avut norocul să lucrez în subteran 16 ani unici pentru mine, vară sau iarnă, oricând. Mai mult, astăzi știm despre Anina că este o localitate fossile-Lagerstatte, excepțională din punct de vedere paleontologic, cu plante și nevertebrate jurasice, alături de urme de dinozauri și de alte vertebrate fosile. De la prima intrare în subteran am avut norocul să colectez fosile de plante și scânteia s-a aprins imediat. Pentru cine e pasionat de Geologie și Paleontologie, o mină de subteran este o fereastră unică, fabuloasă, deschisă larg spre trecutul geologic. Trebuie numai să înveți să îi citești povestea scrisă cu litere făcute din specii fosile, din roci și cu sintaxa stratigrafiei și a paleoecologiei.
Să lucrezi ca un șoricel care se mișcă tridimensional într-un șvaițer uriaș, așa cum au fost deschise formațiunile sedimentare ale Bazinului Reșița de galeriile și puțurile Aninei, e o șansă uluitoare în viață”, avea să rememoreze cercetătorul primul contact cu patrimoniul geologic din localitatea din sud-vestul României.
În continuare, în articolul dedicat din Revista „Nature”, paleobotanistul subliniază interesul și valoarea minelor de cărbune, care reprezintă locuri importante de descoperire a plantelor fosile, considerându-le „adevărate laboratoare de teren”.
Bigăr, sit cu un istoric minier semnificativ, unul dintre cele mai importante centre de extracție a cărbunelui încă din perioada industrializării României, un loc cu un tezaur geologic remarcabil, s-a transformat, între timp, și „o sală de curs în aer liber” pentru studenții Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București, coordonați de profesorul Mihai Emilian Popa.
„Acest sit din Bigăr a devenit un laborator de teren. În fiecare an, predau acolo un curs pe teren privind cartografierea geologică. Acum petrec aproximativ trei luni pe an pe teren”, a explicat interlocutorul.
În continuare, cercetătorul a relatat faptul că cercetarea paleobotanică nu poate fi redusă doar la comunități și așezări miniere, bogate în zăcăminte de plante fosile și cărbuni, dar chiar și în „inima” unor metropole, cum ar fi Bucureștiul Astfel, fosilele nu se limitează doar la siturile arheologice tradiționale, ci pot fi întâlnite și în locuri neașteptate, cum ar fi stațiile de metrou din Capitală. Un exemplu relevant este Stația de metrou „Politehnica”, un loc inedit care conservă un întreg ecosistem mesozoic: în dalele de calcar, folosite de muncitori pentru a placa peronul stației de metrou, sunt fosilizate organisme cretacice, numite „rudişti”, care datează din perioada Cretacicului târziu. Tot la Politehnica mai găsim și gastropode, corali, stromatolite și alge roșii. Ambianța paleontologică din stația de metrou Politehnica este unică în lume, tocmai pentru că fosilele sunt ideal expuse publicului, chiar pe pavajul stației.
„Aceste fosile, provenind dintr-un ecosistem marin vechi de aproximativ 70 de milioane de ani, sunt adesea ignorate de călători, dar pentru specialist paleobotanist este un exemplu remarcabil al integrării patrimoniului geologic în viața cotidiană”, și-a încheiat prof. univ. dr. habil. ing. Mihai Emilian Popa intervenția în Revista „Nature”.
Mihai Popa este atât de dedicat vocației sale, încât desfășoară, în fiecare semestru, ore de lucrări practice chiar pe peronul stației de metrou cu studenții facultăților de Geologie și Geofizică, Geografie și Biologie din cadrul Universității din București. Mai mult decât atât, acesta a definitivat un proiect inedit în lume, ,,Muzeul în trei minute”. Prin acesta, stația de metrou „Politehnica” este configurată în muzeu paleontologic. Mai multe informații despre ,,Muzeul în trei minute” pot fi consultate în articolul „Lecție de Paleontologie la metrou”, publicat pe site-ul Universității din București.
Emilian Popa, desemnat „Profesorul anului”, în cadrul celei de-a cincea Gale a Premiilor Senatului Universității din București
Profesorul Emilian Popa a câștigat premiul pentru Profesorul anului în domeniul Științelor Vieții și Pământului și, totodată, Marele Premiu al categoriei și distincția de „Profesorul anului”, în cadrul celei de-a cincea Gale a Premiilor Senatului Universității din București, desfășurată la finalul anului 2021.
Directorul al Școlii Doctorale din cadrul Facultății de Geologie și Geofizică a Universității din București, laureatul se ocupă atât de activități didactice, cât și de cercetare științifică și de management al proiectelor naționale și internaționale.
Prof. univ. dr. habil. ing. Mihai Emilian Popa predă disciplinele Paleobotanică, Geologia Zăcămintelor de Cărbuni, Principii de Ecologie, Scriere Științifică, Etică și integritate academică, Scriere științifică și dezvoltarea carierei, Palinologie și se consideră „un coleg mai mare” pentru studenții săi actuali de la UB, precum și pentru cei de la Southwest Petroleum University, Chengdu, Sichuan, China, unde predă discipline asemănătoare cu cele din Facultatea de Geologie și Geofizică.
Totodată, profesorul Emilian Popa dezvoltă și colaborări educaționale privind dezvoltarea domeniului geologiei. În cadrul Laboratorului de teren „Dilcher-Popa”, acesta susține cursuri pentru elevii premianți la olimpiadele internaționale de științele pământului cu realitatea geologică de teren.
De altfel, apogeul activității sale multidisciplinare este reprezentat de implicarea remarcabilă în rândul activităților studențești.
Articolul științific din Revista „Nature” poate fi consultat aici.
Sursă foto reprezentativă articol: Karl Mancini for Nature