„Ceea ce apreciez în mod deosebit este capacitatea studentului de a gândi pe cont propriu, de a-și spune părerile, dar și capacitatea sa de a-și documenta studiul” – interviu cu conf. univ. dr. Alina Bottez

În cadrul celei de-a șasea Gale a Premiilor Senatului Universității din București, desfășurată la finalul anului 2022, cercetătoarea și soprana Alina Bottez, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, a fost premiată pentru Cel/cea mai inovator/inovatoare curs/metodă de predare /material didactic în domeniul Științelor Umaniste.

Cursul Transfiguration: The Adaptation of Anglophone Literature into Music (Transfigurare: adaptarea literaturii anglofone la mediul muzicii) al cărui titular este conf. univ. dr. Alina Bottez, predat studenților de la FLLS, este de fapt „un atelier care investighează pas cu pas transfigurarea discursului literar pe măsură ce se metamorfozează în muzică”.

Laureata deține o dublă specializare: în muzică și limbi străine. A obținut diplome de licență și masterat la Universitatea din București (engleză-franceză) și la Universitatea Națională de Muzică din București (canto, clasa profesoarei Maria Slătinaru-Nistor) și distincția Summa cum laude pentru un doctorat interdisciplinar pe tema adaptării lui Shakespeare în muzică – A Confluence between Musical and Literary Masterpieces: Opera Jewels Inspired from Shakespeare’s Falstaff Plays, 2013.

Alina Bottez desfășoară o bogată carieră artistică în România și în străinătate. A publicat, printre altele, A Confluence between Masterpieces: Operas Inspired by Shakespeare’s Plays, București: Editura Muzicală, 2015; Avataruri ale mitului oedipian în cultura modernă, București: Eikon, 2022; The Circumcised Dog and the Subtle Whore: Race and Gender in the Musical Adaptations of Shakespeare’s Othello în Elena Bandín, Francesca Rayner & Laura Campillo Arnaiz eds. – Othello in European Culture, Amsterdam & Philadelphia: John Benjamins, 2022, 205-224.

Domeniile sale principale de interes vizează studiile shakespeariene, studiile culturale, studiul mentalităților și adaptare, mai exact, analiza interdisciplinară a operei, musicalului, liedului (muzică, literatură, teatru, arte plastice, filosofie, mentalități, teologie), literatură și cultură medievală și renascentistă, literatură și cultură victoriană, literatură britanică de sec. XX, traducere și interpretariat, muzică. Mai multe detalii despre Alina Bottez sunt disponibile aici, aici și aici.

Totodată, laureata a fost invitata unui episod din seria „microSCOP: cercetător UB la microfon”, în care a prezentat procesul despre adaptarea literaturii la mediul muzicii și, cu precădere, despre cum se transformă o piesă shakespeariană atunci când devine operă sau musical, o formă de teatru cu mare succes la public.

Despre provocările carierei academice și muzicale, particularitățile cursului interdisciplinar, interacțiunea cu studenții și planuri de cercetare, ne vorbește în rândurile următoare chiar Alina Bottez.

Reporter: Ce v-a motivat să concurați la cea de-a șasea ediție a Premiilor Senatului Universității din București?

Alina Bottez: Am dorit ca acest curs al meu să devină cunoscut în cadrul comunității universitare, nu doar pentru că îmi este foarte drag mie, ci și pentru că în România cursurile în întregime interdisciplinare sunt încă foarte rare. Existența noastră, a tuturora, este interdisciplinară și tocmai de aceea în marile centre intelectuale și culturale ale lumii se pune atât de mult accent pe interdisciplinaritate în ultima vreme.

R.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră obținerea acestui premiu?

A. B.: În primul rând, a însemnat o mare bucurie. Cred că orice premiu este o bucurie, dar eu nu mai candidasem la nici un concurs de acest gen, iar recunoașterea imediată pe care am avut-o mi-a dat multă încredere și m-a făcut să-mi doresc și să-mi îmbogățesc activitatea și mai mult și să candidez la alte distincții universitare[1].

R.: Vorbiți-ne despre cursul Transfiguration: The Adaptation of Anglophone Literature into Music (Transfigurare: adaptarea literaturii anglofone la mediul muzicii), care v-a adus distincția pentru „Cel mai inovator curs” la categoria Științe Umaniste a competiției. Care sunt elementele de noutate/ de originalitate ale acestuia?

A. B.: Este un curs opțional oferit studenților care studiază limba engleză la secția de filologie a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a Facultății de Litere din București; mai precis, celor care studiază ori engleză principal, ori engleză secundar (cei din urmă având ca specializare principală altă limbă străină, limba română sau literatura comparată.
Fiind un curs de literatură, el pornește de la hermeneutica literară – de la descifrarea sensurilor textului-sursă – și de la analiza stilistică. Fiecare curs începe prin discutarea lucrării literare care este originea lucrării muzicale. După aceea, acest „strat” de bază este trecut prin filtrul studiilor de adaptare și accentul principal al cursului cade pe predarea și înțelegerea procesului prin care literatura se transformă în teatru muzical (operă, operetă, musical etc.)

Acest curs este un atelier care investighează pas cu pas transfigurarea discursului literar pe măsură ce se metamorfozează în muzică, propunându-și să-i familiarizeze pe studenți cu procesul prin care autorul libretului remaniază textul literar, iar compozitorul îl sudează organic de muzică. Speciile literare care stau la baza lucrărilor muzicale studiate sunt piesa de teatru, romanul și nuvela. Speciile muzicale la care sunt adaptate sursele literare selectate sunt opera, semi-opera, opereta, musicalul și pastișa. Autorii anglofoni ai surselor literare originale sunt englezi, scoțieni și americani. Compozitorii sunt englezi, americani, francezi, italieni, nemți și… evrei-nemți-francezi, în timp ce libretiștii (atât bărbați, cât și femei) sunt englezi, australieni, sud-africani, francezi și italieni. Literatura studiată a fost scrisă între secolul al șaisprezecelea și al douăzecilea, iar muzica – între secolul al șaptesprezecelea și al douăzeci și unulea. Așadar, toate spectrele sunt generoase și cuprinzătoare. În acest fel, cursul prezintă internaționalizarea capodoperelor anglofone și felul în care călătoresc ele dincolo de granițele naționale prin muzică.

Aceste adaptări sunt dovada impactului pe care îl are contextul cultural, social, politic și religios al epocii și spațiului în care au fost compuse. Astfel, acest tip de cercetare se înscrie și în sfera istoriei mentalităților. Aspectele de originalitate ale cursului sunt, în primul rând, interdisciplinaritatea, permanenta pluralitate a planurilor studiate, prezența muzicii la niște secții de filologie, diferențierea bibliografiei în funcție de ce lucrări alege studentul și desfășurarea efectivă a orelor, în care se fac permanente referiri la filmările lucrărilor muzicale.

R.: Care sunt obiectivele urmărite de acest curs și cum sunt evaluați studenții?

A. B.: Cum majoritatea studenților nu au mai avut contact cu studiul muzicii, ceea ce explorăm nu ține de analiza muzicologică, evident. În esență, acest curs se concentrează pe transmedierea[2] lucrării literare în libret, adică a textului literar al sursei în textul literar al lucrării muzicale. Cu toate acestea, în momentul în care văd versiunile video ale acestor lucrări muzicale, studenții ajung să observe cum elementele specifice muzicii – precum melodia, armonia, timbrul, virtuozitatea vocală, orchestrația, ritmul, agogica, dinamica, etc. – exprimă idei și motive care înainte fuseseră transmise doar prin strategii literare. Dramatismul, lirismul, umorul, conflictul, dragostea, ura, tensiunea se pot și auzi, nu doar vedea sau descrie în cuvinte.

În timpul semestrului, studenții fac două prezentări orale, deci trebuie să pregătească foarte bine două lucrări literare și două lucrări muzicale. Cursul se încheie cu un examen. În media finală, ponderea examenului este de două treimi, iar a activității de seminar (prezentări, prezență și participare la discuțiile generale) – o treime. Ceea ce apreciez în mod deosebit este capacitatea studentului de a gândi pe cont propriu, de a-și spune părerile, dar și capacitatea sa de a-și documenta studiul, activitate care-l pregătește pentru cercetarea în calitate de licențiat.

R: Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai importante beneficii pe care un astfel de curs interdisciplinar le aduce studenților?

A. B.: Concepția de la care pornește cursul este eminamente interdisciplinară, încadrându-se în domeniul studiilor de adaptare – unul dintre cele mai actuale și mai îndrăgite domenii din ziua de astăzi. Dacă transmedierea literaturii în film sau chiar în jocuri video și-a asigurat deja un loc important în programele academice, adaptarea literaturii la muzică este mai rar inclusă în programele universitare și, tocmai de aceea, a urma un asemenea curs poate deveni un adevărat atu. Cursul le oferă, așadar, studenților, accesul la un domeniu căutat, dar nu comun, însă nu le limitează domeniul: prin studiul adaptării la muzică, ei învață mecanismul tuturor tipurilor de adaptare, au și bibliografie teoretică în acest sens. De asemenea, ceea ce mă interesează pe mine, de fapt, cel mai mult este înțelegerea fenomenului cultural, al mentalităților în funcție de epocă, spațiu și context cultural. Acesta este fundalul pe care se formează un intelectual indiferent de specializarea lui. Îndrăznesc să spun că este și genul de suport care lipsește foarte mult în lumea de azi, în care s-a pierdut deprinderea gândirii istorice, lucru care este evident din felul în care majoritatea studenților analizează cultura veche aplicând criterii contemporane. Cursul Transfiguration încearcă să creeze tocmai această deprindere.

R.: Pornind de la premisa că cel mai bun argument în favoarea cursului Transfiguration: The Adaptation of Anglophone Literature into Music (Transfigurare: adaptarea literaturii anglofone la mediul muzicii) îl reprezintă părerile studenților, le-ați solicitat acestora să vă ofere feedback?

A. B.: Da, sigur. Le dau fișe de evaluare absolut tuturor studenților mei la finalul fiecărui semestru – pentru toate cursurile și seminarele, nu doar pentru acesta. Am avut păreri extrem de entuziaste – studenți care au spus că s-au îndrăgostit de muzica clasică, deși nu le plăcuse până atunci; alții care au fost fascinați de procesul de metamorfoză; alții care au rămas uimiți de faptul că au pornit cu niște păreri pe care și le-au schimbat radical când au înțeles mentalitatea vremii și că omenirea gândea cu totul altfel în epoca respectivă. Cam toți s-au declarat încântați de varietate și diversitate. Cum nu există niciodată feedback 100% pozitiv, am avut un număr mic de studenți deranjați în special de faptul că prezentările orale deraiază întrucâtva discuția de pe traiectoria așteptată din cauza părerilor personale ale studenților care prezintă. Aici, însă, nu pot decât să monitorizez, să explic de ce unele interpretări nu se pot aplica, etc.

Acest curs nu se va transforma niciodată în prelegeri oferite strict de mine, pentru că scopul meu este să îi fac pe studenți să analizeze, nu doar să înmagazineze ce le spun eu; eu ofer primele două cursuri de tip prelegeri, primul fiind o prezentare generală a arsenalului de analiză (cu un foarte succint parcurs istoric al genurilor și speciilor muzicale, un mic glosar de termeni, etc), iar al doilea fiind un model de analiză interdisciplinară a procesului de adaptare. Există întotdeauna, desigur, și dorința de a munci cât mai puțin, și dorința de a rămâne pasiv, nevăzut și neauzit – ele au făcut și vor face întotdeauna parte dintre dezideratele studenților. Orice profesor știe de la început că vor exista. Personal, ceea ce mi-aș dori ar fi să am acces la echipament tehnic care să nu îmi mănânce timpul sau chiar să-mi facă imposibilă redarea unor înregistrări audio-video cu filmările lucrărilor muzicale pe care le predau.

R.: Ce ne puteți spune despre cercetările pe care le realizați în prezent? În ce direcție se îndreaptă acestea?

A. B.: Direcția mea principală de cercetare este adaptarea pieselor lui Shakespeare la mediul muzicii. Cu toate acestea, anul universitar 2023-2024 începe cu 2 articole și un capitol care nu fac parte din acest domeniu. Articolele au apărut deja. Unul este despre transmedierea unui roman britanic postmodern – Marnie de Winston Graham (1961) – ca film (Hitchcock – 1964) și ca operă (muzica de compozitorul american Nico Muhly și libretul de britanicul-sud-african Nicholas Wright). Aceste transmedieri sunt incluse în cursul Transfiguration:

A doua temă pe care am abordat-o în acest an universitar ține de studiile culturale – altă direcție pe care o urmăresc în cercetare. Este vorba despre Dunăre așa cum apare în muzică. Am scris, de fapt, două articole – unul despre Dunăre în muzica primelor nouă țări prin care trece fluviul și al doilea despre Dunăre în muzica românească (vals, operetă, muzică de film). Deocamdată am publicat doar a doua jumătate, iar prima urmează să apară.

Iar acum finalizez editarea unui volum (Woes of Wars in Text and Context) pe care îl co-editez cu d-na Lect. univ. dr. Adela Catană de la Academia tehnică militară Ferdinand I, volum care va apărea la editura Cambridge Scholars din Regatul Unit și pentru care am scris capitolul “War as Character in Shakespeare’s Plays”, în care analizez războiul ca personaj în piesele lui Shakespeare, fără referire la adaptări.

Urmează multe proiecte – fascinante, dar mult prea multe – pentru că sunt acum în an sabatic și mă axez doar pe cercetare, nu și pe predare. Voi preda spre publicare un articol bazat pe lucrarea comunicată în octombrie la conferința RAAS-Fulbright de la Constanța – despre casă ca spațiu edenic în arhitectura lui Frank Lloyd Wright. Apoi un capitol despre adaptările piesei Furtuna de Shakespeare la Vernon Press și un capitol despre două opere science-fiction pentru Editura Spinger – o premieră absolută pentru mine! Voi finaliza și o carte despre logică în Alice in Wonderland și Through the Looking-Glass de Lewis Carroll, iar la vară voi termina de tradus trilogia Emily a celebrei scriitoare canadiene Lucy Maud Montgomery. Au apărut primele două romane și îl voi traduce și pe al treilea. Volumele pot fi accesate aici și aici.

Va urma o conferință despre Shakespeare la Salamanca în aprilie 2024 și, sper, un stagiu de predare Erasmus+ tot în Spania în mai.

R.: Aveți un traseu profesional interdisciplinar, care îmbină pregătirea în domeniile muzicii și literaturii anglofone cu cercetarea. Ne puteți oferi mai multe detalii despre formarea dumneavoastră academică și profesională?

A. B.: Sigur. Pentru a preda cursul care a fost premiat în 2022, profesorul nu poate fi neinițiat în domeniul muzical. Analiza interdisciplinară a literaturii și muzicii este domeniul meu principal de cercetare și se bazează pe studii egale în ambele domenii: licență și masterat atât la FLLS, UB (engleză – franceză), cât și la Secția Canto, Facultatea de Interpretare Muzicală, Universitatea Națională de Muzică din București, unde am studiat cu marea soprană Maria Slătinaru-Nistor. Teza de doctorat A Confluence between Musical and Literary Masterpieces: Opera Jewels Inspired from Shakespeare’s Falstaff Plays (O confluență a capodoperelor muzicale și literare: Giuvaere ale operei inspirate de piesele shakespeariene în care apare Falstaff) a fost scrisă în regim de cotutelă între UB și UNMB, cu doi conducători științifici (prof. univ. dr. Adrian Nicolescu și prof. univ. dr. Grigore Constantinescu) și susținută în fața unei comisii duble formate din specialiști ai ambelor domenii.

De asemenea, cariera muzicală de soprană pe care o desfășor îmi permite să prezint teatrul muzical în cunoștință de cauză, ușurând sarcina studenților și ajutându-i să înțeleagă fenomenul interpretării artistice din perspectivă dublă, literar-muzicală.

R.: După părerea dumneavoastră, ce credeți că ar mai putea face Universitatea din București pentru a stimula excelența în domeniul cercetării?

A. B.: Încep prin a spune că în ultimii ani mi s-a părut, efectiv, că interesul acordat cercetării a crescut exponențial la Universitatea din București. Cred – fără nici o exagerare – că acest lucru i se datorează direct doamnei Prorector Carmen Chifiriuc. De fapt, dacă nu aș fi văzut, nu aș fi crezut că se pot face atâtea lucruri atât de repede. Menționez câteva exemple: noua conferință de comunicare a rezultatelor în cercetare în cadrul UB, inaugurată în 2023; creșterea sumei pentru participare a profesorilor și cercetătorilor UB la o conferință în străinătate (așa-numitul drept universal), cu mențiunea că ar fi bine să se acorde posibilitatea ca aceeași sumă să fie împărțită ca să acopere două conferințe, dacă este suficientă; anvergura pe care au luat-o Premiile Senatului și stimularea cercetării (aici menționez că nu mi se pare bine că a dispărut termenul de premiu pentru această stimulare, fiindcă este vorba, de fapt, de o premiere).

Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru pe care îl poate face UB pentru a stimula cercetarea – mai precis, un lucru vital și sine qua non, fără de care vom rămâne mereu în umbră în ciuda calității remarcabile a cercetătorilor noștri – este să aducă la zi bibliotecile facultăților. Poate în domeniile științifice situația este mai bună – nu știu. Dar în domeniul umanist, dotarea bibliotecilor universitare este mai mult decât deficitară. Nu avem, în fapt, deloc cărți de căpătâi apărute recent la marile edituri. Primul pas ar trebui să fie abonamente la jurnalele cele mai importante și, după aceea, achiziționarea unor cărți de tip companion, care acoperă o paletă mare de teme pe un anumit subiect. În paralel, ar trebui acordat imediat accesul profesorilor la marile biblioteci electronice internaționale (universitare sau nu) care permit acest lucru și la baze de articole precum JSTOR.

Tot în ce privește cărțile, un mare ajutor ar fi dacă ne-am putea folosi nou-instaurata primă pentru cariera didactică pentru a comanda cărți de pe site-uri internaționale, precum Amazon.

O altă idee ar fi ca măcar un profesor de la fiecare departament să primească în fiecare an (sau în fiecare semestru) câte un stagiu de cercetare într-o mare bibliotecă; măcar 7-10 zile; măcar strict în Europa – ar fi un început.

Vă dau un exemplu de situații care pun o stavilă în calea cercetării și care ar face asemenea stagii extrem de benefice. Anul sabatic este dedicat exclusiv cercetării. În regulamentul anului sabatic apare fraza „se recomandă ca beneficiarul de an sabatic să desfășoare activitate științifică cel puțin 6 luni în una sau mai multe universități sau instituții de cercetare de top din afara Universității din București, din țară sau din străinătate.” Această recomandare este făcută în regulament în condițiile în care, în anul sabatic, profesorul este plătit cu salariul de bază, fără sporuri, deci câștigă sensibil mai puțin decât atunci când predă. Chiar dacă mergi la Cluj sau la Iași, costurile tot depășesc cu mult cheltuielile pe care le ai acasă. Despre străinătate nici nu putem vorbi. Or, dacă am avea acces la bibliotecile electronice, dacă am avea biblioteci „garnisite” acasă și, ocazional, câte un stagiu de cercetare în străinătate, am putea în sfârșit face față cerințelor actuale extrem de exigente din domeniul cercetării.

Vă mulțumesc foarte mult pentru interesul acordat!

[1] Am candidat, în decembrie 2023, la acordarea stimulării pentru rezultatele în cercetare și am obținut-o pentru un capitol de volum publicat la o editură prestigioasă: “The Circumcised Dog and the Subtle Whore: Race and Gender in the Musical Adaptations of Shakespeare’s Othello” în Othello in European Culture, seria Shakespeare in European Culture, vol. 3 editat de Elena Bandín, Francesca Rayner și Laura Campillo Arnaiz, ISBN HB: 9789027211026, E-BOOK: 9789027257826, Amsterdam & Philadelphia: John Benjamins Publishing Company.

[2] Termen introdus de Charles Suhor în anul 1984. Se referă la transpunerea unui sistem de semne dintr-un mediu în altul (din literatură în film, din teatru în muzică, etc.)